Leonard Relea

luni

13

februarie 2017

4

COMENTARII

URA lui Bill! O întâlnire cu propria copilărie

Scris de , Postat în Carte, Exclusiv

URA de cornel george popa
Luni, 13 februarie 2017

Cum v-ați simți dacă într-o zi citiți o carte în care descoperiți că sunteți unul dintre personaje? Cum v-ați simți dacă descoperiți că locuința în care stați este descrisă într-un roman? Ciudat, nu-i așa?

Personaje reale, locuri reale… asta găsim în paginile romanului URA (Editura Cartea Românească, 2014), de Cornel George Popa (Bill pentru prieteni). Și nu spun asta doar pentru că Bill ne atrage atenția încă de la început că  ”Toate personajele din această carte sînt adevărate. Toate întîmplările din această carte sînt inventate”. Am mers un pic mai departe. Curiozitatea m-a împins.

Așadar, am citit romanul URA de două ori în ultimele 6 luni. A fost ultima carte dintr-o serie de patru ale aceluiași autor. Despre celelalte trei am scris deja.

Citiți și Cornel George Popa, un autor reciti-Bill oricând

L-am citit de două ori pentru că pur și simplu am fost fascinat de felul în care scriitorul reușește să-l facă pe cititor un personaj din carte. Pare un roman simplu pentru că spune povești. Povești despre viața unor băieți de 10 – 14 ani care descoperă într-o vacanță de vară că viața este mult mai complicată decât simpla rivalitate între găștile formate la scara blocului. Un roman simplu realizat din povești și secrete aduse la lumină din copilăria fiecăruia dintre noi.

După cum am spus deja, poveștile sunt simple. În schimb personajul principal este unul dintre cele mai complexe. Un personaj colectiv.

Lulu, Puiu, Nelu, Zoli, Claudiu, Luci, Vasilică de la doi și Vasilică de la patru, Corneluș, Șerban, Ovidiu, Marius, Cornel, Radu sunt o gașcă de băieți în jurul cărei este construit romanul lui Bill.  Fiecare în parte este unic, dar luat separat de gașca de la bloc nu mai înseamnă nimic.

Bun. Am făcut cunoștință cu personajul principal. Urmează personajele secundare care sunt precum sarea și piperul: Carmen fripta, Mariana nebuna (prostituata cartierului), Ileana (fata în casă lipsită de prejudecăți), Madam Piuaru (în apartamentul căreia a intrat un planor), Nea Țiți fotbalistul, Nea Mircea, care le dădea covrigi, Nea Ghița luptătorul, Nea Costel actorul, Ion Ceaușescu, un cerșetor care le juca farse polițiștilor.

Și peste toate acestea, surorile Acutunoaie. Trei surori care vor întoarce pe dos universul adolescentin al acelei veri. Trei surori care vor fi catalizatorul ce îi va face să descopere granița care desparte băieții și bărbații.

Mai mult, autorul ne mai lasă și câteva repere care chiar ne fac să credem că totul este o poveste reală. Poveștile se petrec într-un cartier din Iași de unde băieții puteau ajunge ușor la Ciric: ori prin pădure, ori prin cimitir. Pentru orice ieșean e clar că doar din cartierul Tătarași se putea urma acest traseu.

Curiozitatea m-a făcut să merg mai departe. Cornel George Popa nu ezită să mai planteze câteva repere reale: blocurile D7, Z-urile, F7, B-urile. Toate aceste există. Sunt situate pe străzile Ciurchi și Vasile Lupu din Iași, fiind construite in perioada 1965 – 1966. Dacă nu mă credeți, consultați lista pe net.

Așadar, dragă Bill, nu ne-ai mințit.

Nu vreau să vă povestesc romanul. Nici nu cred că pot. L-am citit de două ori și recunosc că e greu de povestit. Merită citit. E romanul adevăratei copilării la scara blocului. O copilărie în care, de exemplu, o simplă minge de fotbal, din piele, era atracția unui cartier întreg. O copilărie în care prima lecție pe care o învățai era că aparții unui grup: grupul de la scara blocului, cu legile lui nescrise, dar respectate de toți. O copilărie în care viața este un tablou la care fiecare mai adaugă o tușă. O poveste despre copilărie în care descoperiți propriul limbaj. Nu e o întoarcere în timp, ci o întâlnire cu propria copilărie pentru mulți dintre noi.

Îmi amintesc că în anii 70 – 80 citeam fascinat cele 5 cărți din ciclul ”Cireșarii„, de Constantin Chiriță.  Sau ”Racheta Albă” ori ”Stejara”, de Ludovic Roman. Da, erau fascinante la acea vreme. Mi-am dat seama că nu le mai pot recomanda ca lectură copiilor mei. Erau un model de copilărie, dar adevărata viața ne-o povestește Cornel George Popa în romanul URA.

4 Comments

  1. Alexandru
  2. Catalin
  3. Magda Lungu
    • Leonard Relea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *