Leonard Relea

luni

15

iunie 2015

0

COMENTARII

Voiam să-mi schimb poza de pe Facebook cu a câinelui meu

Scris de , Postat în Exclusiv

Ciobanesc de Bucovina

10 iunie 2015

Facebook și oboseală. Acea oboseală psihică ce nu te lasă să dormi. Probabil e de vină și căldura. În noaptea asta, când am ajuns acasă, m-am jucat cu câinele. Un ciobănesc bucovinean de un an și jumătate. Unii i-ați văzut deja pozele pe Facebook. E foarte jucăuș și ar fi OK dacă n-ar cântări peste 60 de kilograme deja. Când se ridică pe picioarele din spate e înalt cât mine. În plus are o plăcere nebună să țină în gură mâna mea. Nu mi-i teamă… pentru că l-am crescut de când avea o lună… Dar parcă nici nu-i comod să simți palma prinsă între două fălci cu dinți pe care-i vezi sclipind ca niște mărgele ucigașe.

 

12 iunie 2015

Vă spuneam acum câteva zile despre câinele meu și faptul că am postat fotografii cu el pe Facebook. La un moment dat mă gândeam să-mi schimb poza de profil cu cea a câinelui. A lui avea mai multe LIKE-uri. Râdeți? Și eu am râs. Dacă prin absurd s-ar interzice fotografii cu pisici, câini, citate de la Poptămaș și selfie-uri, cred că jumătate din Facebook ar deveni inutil.

Mai devreme am recitit un text pe care îl scrisesem acum aproape un an (25 iunie 2014) pe un blog personal construit pe o platformă de tip free. Am să-l reiau aici pentru că nu vreau să-l las ”îngropat” acolo.

***

”N-am să fiu ipocrit să spun că Facebook e o rețea inutilă. Am o pagină personală care m-a ajutat să intru în contact cu oameni pe care nu-i cunoșteam și cu prieteni despre care nu mai știam nimic de ani de zile, deoarece nu mai sunt în țară.

Pentru generațiile actuale, care au crescut cu internetul în pampers, pare ciudat ce pot să spun, dar pentru cei din generația mea care ne-am regăsit foști colegi și prieteni după 15 – 20 de ani, pentru că viața ne-a despărțit și nu am avut cum să ținem legătura, e ceva miraculos să descoperim cum dispar distanțele.

Desigur, am căutat pe Facebook momente de relaxare dar am găsit și momente interesante, cu polemici, cu schimburi de idei, din care am avut câte ceva de învățat de la oameni pe care altfel nu i-aș fi întâlnit niciodată în viață.

Se poate spune, totuși, că această rețea a redus distanțele arătând în multe cazuri că apropierea nu trebuie măsurată în numărul de kilometri care îi desparte pe oameni.

Pornită inițial că o rețea care dorea să creeze comunități formate din prieteni și colegi, până la urmă cred că Facebook a devenit o rețea de cunoștințe, multe dintre ele doar virtuale.

E interesant de observat comportamentul oamenilor în acest spațiu virtual. N-ai să știi niciodată cum sunt în realitate. Am observat, de exemplu, că cele mai multe reacții le stârnesc pozele cu pisici, câini și flori. Urmează cele cu citate despre care de multe ori nu aflăm cui aparțin, dar nici nu contează pentru că oricum cine mai are timp să fie atent la amănunte. Important e mesajul motivațional care chiar dacă nu-i face să schimbe ceva în viața lor, totuși, printr-un simplu LIKE arată cât de sensibili sunt la ”grăunțele de cultură” aruncate pe net de ”maneliștii lecturii”.

E greu, totuși, să apese pe butonul LIKE la chestiuni importante… pentru că la mulți apare acea frică de asumare a gesturilor și a ideilor proprii în public.

Da, pentru că această platformă online are o componentă publică și una privată. Depinde de fiecare cât de mult vrea să acorde prioritate uneia sau alteia.

A avea posibilitatea să îți spui părerea pe pagina cuiva, să comentezi, nu este un drept ci un privilegiu.

Am auzit păreri pro și contra despre eficiența comunicării în mediul online. E greu de trasat o graniță până unde se poate merge și de unde începe pericolul. Unii nu-și dau seama nici măcar unde începe penibilul. Depinde de fiecare în parte.

Se spun multe minciuni dar sunt dezvăluite și multe adevăruri. Viteza cu care circulă informația datorită rețelei Facebook este net superioară vitezei de comunicare prin intermediul blogurilor sau a mass-media. Însă felul în care acceptăm informațiile ține de capacitatea fiecăruia de a folosi filtrul de valori pe care la un moment dat ni-l creăm singuri.

Rămân la convingerea că, în general, sinceritatea nu e o calitate care se manifestă pe Facebook. Nici măcar atunci când îți creezi lista de ”friends”. De exemplu ai o anumită jenă să scoți din listă oameni pe care îi cunoști foarte puțin, îi întâlnești foarte rar, dar care s-ar putea simți ofensați pentru că ai renunțat la această legătură virtuală. Cum s-ar zice, nu se știe când viața vă aduce față în față și ”renunțarea la prietenia” pe Facebook ar putea fi un motiv de a te privi măcar cu reproș. E adevărat că există ”cunoștințe virtuale” care nici nu te deranjează nici nu îți stârnesc interesul.

Practic nu împarți nimic cu ele, dar există acolo ca praful pe un raft cu cărți.

Am sesizat că există și acei ”prieteni virtuali” care urmăresc ce postezi și ce îți place ca și cum s-ar uita pe gaura cheii în viață ta. Nu-i știi, cel mult afli întâmplător despre existența lor.

Se folosesc foarte multe măști pe Facebook … periculos de multe. Ascuns în spatele unui monitor, fiecare aruncă pe scena virtuală a vieții doar fragmentele care îl fac să arate altfel decât în realitate. Au fost momente când am sesizat în spatele unei aparente veselii, o tristețe adâncă.

Vreți să vedeți diferența dintre prieteni și cunoștințe? Încercați să nu intrați câteva zile pe rețeaua de socializare. După aceea vedeți câți dintre ”prietenii virtuali” vă întreabă ce ați pățit? Sau, postați un anunț că aveți o durere îngrozitoare de cap și vedeți reacțiile. Unele vor fi interesante. Ba unii chiar vor face glume pentru că, nu-i așa, pe Facebook toată lumea e veselă.  De aici a pornit și urarea: Sa ai o viață ca pe Facebook!”

Aici se termină textul de pe vechiul blog.

 

14 iunie 2015

Ieri am descoperit de ce nu-i bine să ai cont pe Facebook… Deoarece oamenii par că se întâlnesc mai des decât dacă ar sta în aceeași casă…

Din păcate unii (pe care nu-i cunoști) se simt obligați să-ți spună cum ești, cum să trăiești, cum să dormi, cum să visezi, cum să gândești, practic se simt obligați să-ți controleze viața.

Și o să observați că cei mai insistenți nu reușesc să-și controleze nici propria viață…

Culmea este că atitudinea de pe Facebook coboară în stradă. Mi s-a întâmplat să stau de vorbă cu cineva, într-un loc public, iar o persoană care întâmplător auzea ce vorbim s-a simțit obligată să intervină în discuție…

Citiți și textul: Despre Facebook, cu tristețe

*****

Mulți citesc, puțini înțeleg … dar din păcate și mai mulți se apucă de scris. Iar printre cei care se apucă se scris sunt destui care nici măcar nu citesc. Acesta este unul din pericolele internetului. Iar un cont pe Facebook te îndeamnă la scris, la comentat…

Aflu dintr-o postare a unei cunoștințe de pe Facebook, că există Asociația Părinți pentru ora de Religie care cere Ministerului Educației, printr-o scrisoare, ca abstinența sexuală până la căsătorie să fie promovată prin școală. Nu comentez aici despre asta.

Eu mă întreb dacă există și Asociația Părinți pentru Limba Română care să solicite ”abstinența”  de la comentarii pe Facebook a celor care violează Limba Română.

 

15 iunie 2015

Robert TurcescuRobert Turcescu spunea cu regret, în urmă cu o lună, că din miile de fani de pe Facebook și de pe Twiter, doar câteva sute au făcut donații pentru proiectul privind televiziunea online pe care vrea să-l pună în practică.

Turcescu chiar a crezut că pe Facebook există prieteni? Cei mai mulți sunt colecționari de profile… e cool să spui că îl ai pe Turcescu în listă… nu-i așa?

Nu am făcut o cercetare in acest sens, dar flerul matematic, antrenat foarte bine în anii de liceu, îmi spune că indiferent cât de mare e lista cu ”prieteni” virtuali, nu vor fi mai mult de 10 la sută cu care să interacționezi frecvent.

*****

Cum îți dai seama că prietenii tăi s-au întors la muncă? Îi vezi că își intensifică activitatea pe Facebook. Chiar specialiștii în socializare recomandă că după 50 de minute de Facebook să facem o pauză de 10 minute pentru muncă. :))))

Așadar, la muncă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *