Matematica inimii mele bate Tic-tacuri pe arcuri. Poetice fire, cabluri, rețele, vase, capilare umblă cuvintele și hematiile de la plămâni la picioare. Sângele care se îngrămădește-n creier Scapără silabe și boabe Albastre din care se fac amintirile. Matematica inimii mișcă ceva mult mai mare decât mine Pentru că poate înfășura de două ori burta grasă a pământului. Conductibilitatea sângelui și conductibilitatea cuvântului: Inefabile Inexplicabile.

Ziua vine ca un sac de nuci Răsturnat pe podele mișcătoare. Treburile-mi înlănțuiesc capul și degetele mici de la picioare. Între răsărit și apus depăn fire lingi de mătase, Între școală și casă Printre cărți, rufe și vase. Seara ajung ca un pescăruș dezlipit de pe cer Rotindu-mi capul între litere și taste greoaie, de fier. Dar sacul răsturnat pe podea este plin de minuni Oraz de copil adormind fericit Răscolind apa gândurilor și livezi pierdute de pruni.

  Sunet de colindare Lumină aprinsă pe zi fără soare. Nori, frunze blege și moarte Atârnă gândurilor de toarte Pe sufletul ciobit de răutăți țipătoare Venind din lumi ghemuite, stâlcite ponoare Ale răului croșetat în adâncul Fularului viu învelind Pământul. Oboseli de iarnă neîncepută. Scrântit glezna la maratonul căutării binelui în oameni…