„Finis coronat opus”: „Orbis pictus” şi xilograful anonim braşovean

Marcela Ciortea Publicat la: 24-02-2015

Au trecut cîţiva ani de la demararea traducerii în limba română a manualului comenian Orbis pictus, demers pe care îl estimam la o lună de zile, în entuziasmul nostru de atunci, deoarece nu vedeam nimic în stare să ne diminueze elanul. Dar complicaţiile au început să apară direct proporţional cu înaintarea traducerii noastre.

Textul

Am început prin a prelua textul latinesc al unei ediţii bilingve, latină și engleză, publicată online, dar, confruntîndu‑l cu ediţiile germane, am constatat diferenţe de conţinut, cum ar fi aceea că din ediţiile englezești lipsește descrierea Curţii Imperiale de la Viena. Or, Comenius și‑a publicat lucrarea la Nürnberg, în Imperiul Habsburgic. Prin urmare, am recurs la o ediţie Nürnberg, 1746, identificată la Biblioteca Documentară „Bethlen Gabor” din Aiud, și am corectat textul urmînd ediţia germană. Ulterior, am aflat că Orbis pictus a apărut în Transil­vania, în cel puţin trei centre tipografice: Brașov, Sibiu și Cluj. Așa încît, descoperind două exemplare transilvane la Biblioteca Acade­miei Române, Filiala Cluj‑Napoca, am decis să urmăm întocmai textul ediţiei Cibin (Sibiu), 1738 – identic, de altfel, cu textul ediţiei Corona (Brașov), 1703. Însă ediţiile transilvănene citate nu erau ilus­trate, așa încît am păstrat în text notaţiile ediţiei Nürnberg, 1746.

Xilogravurile

În lipsa unor imagini autohtone, aveam în faţă două variante: fie să pre­luăm imaginile unei ediţii europene, fie să găsim pe cineva care să le refacă. Iar
cum aceste imagini au fost executate de Comenius însuși, cu intenţia manifestă de a fi reproduse de elevi după puterile lor, am găsit o elevă talentată, care s‑a încumetat să execute după model cîteva ilustraţii. Un astfel de demers poate dura însă ani, iar publi­carea traducerii noastre ar putea fi amî­nată sine die. Cînd tocmai luam decizia de a lăsa lucrurile în voia sorţii, ne‑a picat în mînă lucrarea semnată de M.S. Știrbu și S.T. Știrbu, Didactica estetic‑intuitivă comeniană în România (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968), care analizează în amănunt stam­pele unei ediţii bilingve brașovene din 1675, publicată pe cheltuiala unui anume Petrus Pfannenschmied și tipărită de Nicolaus Molitor. Urmînd litera cărţii, am identificat un exemplar la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca, de unde am obţinut cele 151 de imagini executate prin tehnica xilogravurii de un meșter anonim (sau mai mulţi).

Cum citim Orbis pictus în traducere românească

Ediţia noastră reproduce, așadar, tex­tul ediţiei Sibiu, 1738, cu imaginile edi­ţiei Brașov, 1675, și cuprinde pe o coloană textul în limba latină, pe a doua coloană, traducerea noastră în limba română, iar a treia coloană include un dicţionar latin‑român. Cititorul va urmări corespondenţa cifrelor din text cu cele din imagine, pentru a‑și putea reprezenta, pe lîngă latura lexicală abstractă, ima­ginea concretă a lucrului reprezentat. Tradusă, la momentul respectiv, în limbile vernaculare din Imperiul Habsburgic, iar ulterior, în limbile moderne, lucrarea contribuie la fixarea vocabularului fundamental în limba maternă și în limba latină ori, după caz, în limba modernă avută în vedere.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe