Privind spre Est

Vasile Ernu Publicat la: 24-02-2015

 

În momentul când scriu aceste rânduri se duc lupte de stradă în oraşele pro‑ruseşti din Estul Ucrainei. Se duc negocieri, se fac declaraţii belicoase la cel mai înalt nivel şi de o parte şi alta a baricadei. În acest moment, totul ne spune un lucru sigur: s‑a trecut de o linie mediană invizibilă care a defectat un echilibru fragil, s‑au încălcat nişte reguli de joc care greu mai pot fi refăcute.

De aici vreau să încep cu observaţiile mele. Încă de la începuturile protestelor din Kiev, când trăiam faza romantică şi paşnică, am tras un semnal de alarmă. Revin obsesiv succint la câteva idei.

Când vorbim de Ucraina, trebuie să pornim de la nişte date reale privind modul în care e structurată, construită această ţară, şi nu mă refer doar la dimensiunile etnice, culturale şi religioase, ci şi sociale, economice etc. Da, chiar există o ruptură mare între partea de Est şi cea de Vest: lingvistic, cultural, economic. Da, există o ruptură şi mai mare, pe verticală,  mult mai radicală.

Cauza principală şi directă a ceea ce avem azi în Ucraina este ruperea echilibrului dintre forţe şi interese: econo­mice, geopolitice, sociale. Regula de aur a Ucrainei: păstrarea echilibrului fragil dintre aceste forţe, echilibru care poate fi foarte uşor rupt. Întrebarea de la care trebuie să pornim este: cine şi cum a rupt acest echilibru? Dacă vrem să găsim soluţii, trebuie să înţelegem cum s‑a întâmplat totul. Şi aici, în joc sunt: a) jucătorii geopolitici: Rusia, SUA şi UE; b) echilibrul intern etnic, cultural, lingvistic Est‑Vest; c) echilibrul economic şi social pe mai multe paliere. În cazul dat, jucătorii externi s‑au folosit de dezechi­librele din interior şi le‑au forţat pentru a ajunge la situaţia actuală.

De ce a pornit, totuşi, Putin pe „drumul războiului”? a) Din teama de a nu părea slab în faţa celor din ţară şi a puterilor externe (şi Ianukovici a dat comandă să se tragă în mulţime din acelaşi motiv). Putin se teme să pară slab, căci slăbiciunea este o moarte politică sigură. b) Din teama de extindere a Maidanului, de apariţie a unei revoluţii radicale în Rusia. Această frică îi bântuie mereu pe înalţii dregători. Kremlinul însă ştie că, dacă nu se iau măsuri preventive, Revoluţia va veni şi va mătura totul.

În acest moment, Ucraina nu dispune de o forţă politică legitimă reală, care să poată lua decizii. Deciziile se iau în afara Ucrainei. Nu există o putere care să aibă un proiect şi o legitimitate internă bazată pe un sprijin popular suficient. Şi cel mai grav: nu există o „a treia forţă” care să poată înlocui, cu prima ocazie, actuala sau precedenta guvernare. În Ucraina există mai degrabă un vid de putere care le permite forţelor externe să‑şi facă jocurile.

În ceea ce priveşte poziţia mea în această problemă, ea este simplă: sunt împotriva oricărei intervenţii străine în problemele interne ale Ucrainei, indiferent dacă această putere se numeşte Rusia, UE, SUA sau NATO. Rusiei, acum, trebuie să i se spună STOP. Însă trebuie luat la bani mărunţi şi tot ce s‑a întâmplat în ultima perioadă în această zonă, pe această problemă.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe