Pulover în cătuşe

Ani Bradea Publicat la: 24-02-2015

Destin încarcerat. Metamorfozele singurătăţii este un roman apărut într‑un prim volum la Editura Adenium în 2013. După ce a publicat mai multe volume pentru copii, reunite într‑o serie apărută la aceeași editură sub titlul O inimă de Broscuţă, Gheorghe Vîrtosu transbordează lumea personajelor fantastice și în roman, deși miezul acestuia îl constituie o problemă existenţială majoră și matură: privarea de libertate.

Scriind la persoana întâi și împrumutându‑i personajului principal numele său, autorul ne lasă libertatea de a interpreta romanul ca fiind unul autobiogra­fic. De altfel, prin această subiectivitate putem explica descrierea romanţioasă a stărilor sufletești prin care trece personajul încarcerat și multitudinea de comparaţii, epitete și personificări utilizate pe parcursul întregii scrieri, pentru a ilustra ceea ce se petrece în interiorul minţii sale, singura aflată în stare de li­bertate. În acest context, toate lucrurile din încăpere și nu numai devin personaje ale poveștii: pereţii celulei, ușa, gratiile feres­trei, lumânarea, dar și sârma ghimpată, norii, vântul, acestea din urmă fiind invidiate pentru situarea lor dincolo de ziduri. Este modul propriu de a supravieţui, de a suporta trecerea anevoioasă a timpu­lui și de a evita degradarea minţii, atât de vulnerabilă în condiţiile dure ale închisorii franceze. „Pereţii închisorilor se hrănesc, practic, cu zilele deţinuţilor. Le îmbătrânește corpul, spălând tot ce este mai de valoare în sclipirea memoriei lor” – iată conștientizarea nebuniei la care poate duce concentrarea permanentă asupra condiţiei de deţinut. Evadarea se petrece așadar în imaginaţie, iar rodul acesteia este scrisul.

Asistăm de fapt la povestea unei povești, pentru că autorul ne introduce în atmosfera poveștii pe care o va scrie în închisoare și a pregătirilor pentru scrierea acesteia (găsirea soluţiilor pentru achiziţionarea caietelor și a uneltelor pentru scris). „Povestea pe care ai început‑o va fi mai mare decât îţi poţi imagina. Nu e una obișnuită, cum sunt multe în lumea voastră”, spune Singurătatea, metamorfozată în final într‑o fată frumoasă. Este vorba despre seria pentru copii semnată de Gheorghe Vîrtosu.

În momentul în care personajul își pierde libertatea, este măcinat de regrete și procese de conștiinţă, nu atât din cauza motivelor care l‑au adus în această ipostază, cât din a amărăciunii pe care i‑ar putea‑o provoca mamei sale dacă ar afla adevărul. Îmbrăcat fiind într‑un pulover împletit de ea, are senzaţia că acele cătușe care‑i cuprind încheietu­rile ar strânge de fapt, în încleștarea lor, mâinile mamei. Povestea puloverului are la bază o frumoasă legendă din Basarabia, ce reiterează într‑un fel po­vestea nașterii pruncului Isus. În cuprinsul romanului întâlnim multe astfel de mituri și basme locale care dau textului și o valoare etnografică. Un exemplu ar fi episodul scăldatului în lac împreună cu stelele transformate în fecioare, ce ne duce cu gândul la dansul ielelor, însă fără bine‑cunoscutul efect devastator asupra bărbatului ademenit. Autorul este puternic legat de originile sale, prin rădăcini pe care, în absenţa libertăţii fizice, le redescoperă mult revigorate. Dar nu numai amintirile din copilărie și credin­ţele din satul natal sunt amestecate în plămada poveștii. Insesizabila alternare a zilei cu noaptea, a stării de visare cu starea de veghe, a scurtelor descrieri cu interpretările fantastice, onirice ascund în substrat și alte mituri cunoscute, cum ar fi cel al jertfei pentru creaţie din balada meșterului Manole: „Panicat din cauza dramei pe care o trăiam, am vrut să mă îndrept spre ieșire, însă am constatat cu stupoare că ușa lipsea. Dispăruse! Am avut senzaţia că cineva mă zidise între pereţii celulei, voind să nu mai pot fi scos de acolo!”.

Salvarea vine din capacitatea de autosugestionare, încât transformă fantasmele hidoase, create în absenţa oricăror surse de inspiraţie vizuală sau auditivă, în adevărate scene paradisiace, imaginate până la hipertrofierea fizică a senzaţiilor. Abundenţa metaforelor, descrierilor și comparaţiilor, idealizarea unor dorinţe și înfrumuseţarea lor până la imposibilitatea adaptării la o realitate viitoare fac din toate aceste filme ale imaginaţiei o lectură dulce, cum ar spune cititorul de astăzi, obișnuit cu o altă abordare a textului literar. Dar, dincolo de nevoia de supravieţuire cu orice preţ, de evitarea capcanelor nebuniei și degradării psihice iminente la care predispun pereţii celulei, gratiile ferestrei și regimul de carceră, autorul convinge prin puterea exemplului. Eroul său ţese imaginativ o altă lume, inventează personaje, le transformă, dându‑le forma cea mai apropiată de idealurile sale. El se pregătește să scrie o carte sau mai multe, cu care să poată umple toate zilele destinate șederii sale în închisoare. Iar pentru asta este dispus să renunţe la bunul său cel mai de preţ: puloverul împletit de mâinile mamei, obiect ce reușește să‑l întoarcă în timp, în anii fericiţi ai copilăriei și să‑i faciliteze o comunicare telepatică cu fiinţa dragă, căreia îi trimite scrisori, vorbindu‑i despre o apropiată întoarcere acasă.

Oricum ar fi prezentată drama din această carte, nu putem nega lecţia pe care, cum am mai spus deja, autorul ne‑o servește prin puterea exemplului. Și, așa cum există o ierarhie pe care o impun criticii privind cărţile, există și o ierarhie a cititorilor. Gusturile sunt diferite, la fel și tipurile de scriituri.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral