Serile Filmului TIMPUL reîmprospătează Iaşul cu filme româneşti

Corina Gologoț, Andrei Giurgia Publicat la: 24-02-2015

Din dragoste pentru filmul românesc, din dorinţa de a readuce lumea în sălile de cinema și dintr‑un entuziasm cultural al studenţilor la Jurnalism din Iași, în anul 2010 a fost iniţiat festivalul Serile Filmului Românesc (SFR). De patru ani la rând, luna mai aduce la Iași regizori, actori, scenariști și producători de film care împărtășesc cu fanii filmului românesc idei, experienţe, situaţii inedite și momente unice de pe platoul de filmare. Ediţia din 2014 este organizată de Asociaţia Studenţilor Jurnaliști în parteneriat cu revista Timpul.

 

Scurtă istorie pe repede înainte

Ideea a fost susţinută și apreciată de toţi invitaţii care au participat la acest festival. Personalităţi ale filmului românesc, cum ar fi Vladimir Găitan, Victor Rebengiuc, Magda Catone sau Natașa Raab, au stat de vorbă cu pu­blicul cinefil ieșean și au recunoscut că în capitala Moldovei filmul românesc nu va muri niciodată, pentru că se află pe mâini bune.

În 2010, prima ediţie a adus în trei zile de festival peste 3 500 de spectatori în sala de cinema. O cifră record, care a demonstrat că ieșenii aveau nevoie de un astfel de eveniment. Regizorii Tudor Giurgiu, Florin Șerban și Igor Cobileanski au adus la Iași trei filme de referinţă: Legături bolnăvicioase, Eu când vreau să fluier, fluier și Tache.

Anul 2011 l‑a adus în prima zi de festival pe Victor Rebengiuc și filmul Medalia de onoare. O întâlnire de suflet, într‑o sală cu peste 700 de spectatori. A urmat regizorul Șerban Marinescu, cu Cel mai iubit dintre pământeni, o capodoperă a cinematografiei românești, dar și premiera naţională a filmului Tanti. Comedia Bună! Ce faci? a fost pe placul publicului, la fel și discuţiile cu protagoniștii producţiei: Dana Voicu și Alexandru Maftei. Tudorel Filimon a vorbit despre filmul Nunta mută, producţie regizată de Horaţiu Mălăele.

De la o ediţie la alta, studenţii jurnaliști au încercat să aducă și alte nume de referinţă din cinematografia românească. În anul 2012, la Iași au venit Magda Catone, Dan Chișu, Oreste Scarlat Teodorescu, Sergiu Nicolaescu, Vladimir Găitan, Paul Ipate, Vlad Logigan, Virgiliu Mărgineanu și Sergiu Voloc. Timp de pa­tru zile, sala Ateneului Tătărași s‑a dovedit neîncăpătoare pentru ieșenii care s‑au bucurat de filmele românești prezentate în festival: de la Orient Express, Hârtia va fi albastră și până la Nuntă în Basarabia.

Cele mai premiate filme românești din ultimii trei ani au fost aduse în faţa publicului ieșean în anul 2013. O ediţie de colecţie cu Poziţia copilului, Minte‑mă frumos, Despre oameni și melci, Din dra­goste cu cele mai bune intenţii și Domestic. Noutatea acestei ediţii a fost dezbaterea despre Istoria cinefilă pe repede înainte, susţinută de criticul de film Irina‑Margareta Nistor.

Succesul înregistrat la fiecare dintre ediţiile de până acum ţine în viaţă acest festival de care Iașul are nevoie.

Cap de afiş: Mircea Daneliuc

Era și timpul pentru un parteneriat de nădejde și pentru o dovadă în plus că presa culturală merge mână în mână cu filmul. În cadrul ediţiei a V‑a a Serilor Filmului Românesc TIMPUL, avem un in­vitat special, căruia îi dedicăm festivalul. Între 20 și 24 mai, Casa de Cultură a Studenţilor își va deschide ușile melancolicilor, dar și tinerilor dornici să afle cu ce filme au crescut părinţii și bunicii lor, alături de actori și regizori care au făcut istorie pe micile și marile ecrane. Cap de afiș pentru anul acesta este regizorul Mircea Daneliuc, iar noi ne vom delecta cu vizionarea filmului Patul conjugal (1993), în care personajele jucate de mari actori precum Gheorghe Dinică, Coca Bloos și Valentin Teodosiu duc pe umeri povestea unor oameni care se strădu­iesc să supravieţuiască într‑un București postceaușist.

Liceenii se reîntâlnesc la Iaşi cu Chiriţa şi Nea Mărin

Ștefan Bănică Jr., Oana Sîrbu și Mihai Constantin vin la Iași pentru a readuce în atenţie vremurile frumoase ale tinereţii multor liceeni de odinioară. Am inclus în programul festivalului dialoguri cu protagoniștii îndrăgitului film, de la realizarea căruia au trecut 28 de ani.

Draga Olteanu‑Matei vine la Iași le­gitimată de două ipostaze: cea de actriţă și cea de scenaristă. Vom aduce la Iași Dumbrava minunată, filmul pentru care a scris scenariul și care, conform afirmaţi­ilor actriţei, i‑a marcat cariera. Va fi un moment oportun pentru prezenţa în sală a trei generaţii: copii, părinţi și bunici. Nu puteam să nu includem în program rolul Chiriţei, fie că ne referim la cel din Coana Chiriţa sau din Chiriţa în Iași, în care o regăsim pe Draga Olteanu‑Matei în tot atâtea ipostaze comice, jucând cel mai cunoscut personaj feminin realizat de Alecsandri. Festinul cinematografic va continua cu vizionarea filmului Nea Mărin miliardar, în care Draga o joacă pe Veta, alături de mari figuri ale cinematografiei românești.

Moromeţii, alături de Stere Gulea şi Luminiţa Gheorghiu

Luminiţa Gheorghiu și Stere Gulea se reîntâlnesc la Iași. Filmul Moromeţii a adus sub aceleași reflectoare un număr impresionant de legende ale artei actoricești din România. Vom viziona și Sînt o babă comunistă, o reîntâlnire nostalgică pe platourile de filmare dintre Stere Gulea și Luminiţa Gheorghiu, după 25 de ani de la Moromeţii. De asemenea, vom revedea Moartea domnului Lăzărescu, graţie căruia Luminiţa Gheorghiu a devenit cunoscută și la nivel in­ternaţional.

Serile Filmului Românesc TIMPUL este un festival susţinut de oameni care cred în cultură ca alternativă pentru echilibrul social al maselor. Întâlnirile cu invitaţii fiecărei zile din programul festivalului vor da suflul relaţiei public‑actor, ingredientul principal constituindu‑l dialogul.

Tudor Giurgiu (2010)

A fost extraordinar, nu mă așteptam să vină atâta lume la proiecţia filmului Legături bolnăvicioase, mai ales că a apărut acum patru ani. M‑am simţit de multe ori în timpul proiecţiei ca la un film indian, oamenii au fost foarte entuziaști și au reacţionat foarte bine. Nu pot să zic decât că sunt copleșit. Vă felicit pentru organizare și felicit publicul pentru că a venit să vadă filmele. Sper ca atunci când voi mai face un film să plouă la fel de tare, pentru ca oamenii să vină în număr mare la film. Vă doresc succes cu festivalul și cu toate proiectele. Dacă mă mai chemaţi, o să mai vin. 

Florin Şerban (2010)

A fost o experienţă cu totul specială, foarte bine organizată de la început până la sfârșit. M‑au surprins, în sensul bun, câteva întrebări din sesiunea de la finalul filmului. Una peste alta, mă bucur foarte mult că sunt aici, că am fost invitat și că se întâmplă lucruri de acest fel în Iași.

Igor Cobileanski (2010)

Orice are un început și chiar dacă, nu e cazul dumneavoastră, începutul este stângaci, important este să îţi dai seama că ediţia a doua va fi mai bună, a treia mai proastă, ca după aia a patra, a cincea și a șasea să meargă bine. Voi aţi fost un pic mai mult decât buni la prima ediţie. A fost un eveniment, din câte mi‑am dat seama, din ce am văzut astăzi în sală și ce mi s‑a povestit, bine mediatizat, cu intrare liberă, ceea ce nu este deloc de trecut cu vederea. Spectatorii nu au fost forţaţi să vină la eveniment, asta înseamnă foarte mult. Aici am văzut săli pline de oameni și tineri care vor să vadă filme și să își facă propriile păreri. Sunt absolut convins că povestea lor despre cum au fost Serile Filmului Românesc la Iași va fi una frumoasă și le vor lăuda.

Victor Rebengiuc (2011)

Vreau să vă felicit din inimă pentru că aţi reușit să organizaţi a doua ediţie a acestui festival de film românesc. Eu am venit cu multă plăcere aici, sunt feri­cit că am întâlnit atâta tineret cu dragoste faţă de filmul românesc, dar și de actori. Vă iubesc și să ne vedem și la ediţiile viitoare. 

Nataşa Raab (2013)

Promit că am s‑o spun tot anul. Felicitări studenţilor la Jur­nalism din Iași, felicitări acestei echipe extraordinare, condusă de acest Don Quijote numit Andrei Giurgia. Felicit acești tineri pentru faptul că reușesc, din nimic, să facă un festival de film românesc. 

Irina‑Margareta Nistor (2013)

Asociaţia Studenţilor Jurna­liști mă amuză. În Franţa se numește Jurnalism de Radio, Televiziune și Cinema. Cred că ar fi ideal să daţi și un password, parola perfectă ar fi „peliculă”, chiar dacă între timp ne‑am mutat pe digital. Sper să fie la fel de multă lume în sălile mari de cine­ma, pe câtă a fost aici în câteva zile de mai cu puţină ploaie, dar cu foarte multă căldură. 

Diana Dumitrescu (2013)

Vă felicit pentru că sunteţi foarte tineri, pentru că aveţi o iniţiativă atât de frumoasă și pentru că munciţi atât de mult. Știu ce înseamnă să organizezi evenimente de acest gen, știu câtă muncă este și știu cât de greu este să fii refuzat de sponsori sau să întâlnești oameni dificili. Cu toate acestea, aţi reușit să faceţi un festival foarte bun, cu un public excepţional, care mi‑a adresat niște întrebări extraordinare. Mă bucur din tot sufletul că nu am ezitat atunci când am spus: „Da, vin!”. Sper să mai existe un film în care să joc, să participe la acest festival și să vin din nou pentru că m‑am simţit extraordinar. Felicitări! 

Adrian Sitaru (2013)

M‑am simţit bine și aș fi stat mai multe zile aici, dacă s‑ar fi putut. Sper să crească festivalul cât mai mult. Vă doresc aceeași pasiune în tot ceea ce faceţi. Am cunoscut oamenii și mi se pare extraordinar că faceţi acest festival fără nimic aproape. E foarte frumos. 

 

Flashback în studenţie

Sunt patru ani de la prima ediţie a Serilor Filmului Românesc, iar pe vremea aceea eram abia la începutul studenţiei. Nici Iașul nu apucasem încă să‑l cunosc bine, iar cinematograful „Victoria” l‑am căutat pentru prima dată pe Google. M‑am atașat însă rapid de locul acela bătut de ani. Zbârnâiam toţi ca niște albinuţe, cărând mese, sticle cu apă, lipind afișe sau luând până și scamele de pe fiecare scaun din sală. Am avut însă șansa atunci să‑i întâlnesc pe trei dintre cei mai talentaţi regizori români și să aflu din substraturile cinematografiei românești. Trei nopţi la rând am visat doar role de film, iar prin somn spuneam: „Vă invităm la cinema”. Prima ediţie a fost una tânără, energică și poate ușor stângace. La a IV‑a ediţie, festivalul și‑a câștigat deja maturitatea și notorietatea, fără a pierde însă din vitalitatea caracteristică. Dacă nu mă credeţi, ASJ vă așteaptă la sfârșitul lunii mai pentru a vă oferi o porţie consistentă de filme românești. Eu vă urez deja vizionare plăcută!

Andrei Mihai, jurnalist

 

O sală prea mică pentru prima ediţie

În calitate de membru al Asociaţiei Studenţilor Jurnaliști, am făcut parte din echipa organizatorică a primelor două ediţii ale festivalului Serile Filmului Românesc, o experienţă mai frumoasă ca alta. Prima întâmplare care îmi vine în minte legată de SFR datează de la prima ediţie, când o mână de studenţi ambiţioși și dornici de a dărui celor din jur ceva frumos și aproape gratis a reușit să aducă la Iași filmul Eu când vreau să fluier, fluier. Mai mult decât atât, l‑au convins și pe regizorul Florin Șerban, foarte ocupat în acea perioadă de după lansarea filmului, să vină și să stea de vorbă cu studenţii ieșeni. Rezultatul? Spectatori în faţa cinematografului „Victoria” de două ori peste capacitatea sălii. O imagine care pe noi, studenţi fără mare experienţă la acea vreme în organizarea de evenimente, ne‑a făcut să fim mândri și ne‑a dat încredere că vom organiza și ediţia a doua (poate e nevoie să amintesc și că seara am stat la o salată cu Florin Șerban, care a răspuns la toate curiozităţile noastre „de culise”). Timpul a trecut, iar colegii de la ASJ sunt în mijlocul pregătirilor pentru cea de‑a cincea ediţie a Serilor Filmului Românesc. Succes și așteptăm o nouă ediţie plină de surprize!

Paul Bălhuc, jurnalist

 

Filme pe role, cerute de două ori

Încă de la prima ediţie am știut că Serile Filmului Românesc va fi un festival reprezentativ pentru spaţiul cultural ieșean. Atunci, în câteva zile ploioase de mai, cinematograful „Victoria” s‑a dovedit neîncăpător pentru publicul venit să vadă pelicule autohtone. Erau oameni care au acceptat să stea pe scările laterale ca să vadă filmul Eu când vreau să fluier, fluier, proaspăt venit după succesul de la Berlin. Îmi amintesc că nu știam ce să facem, fiindcă multă lume ne întreba dacă va mai fi proiectat încă o dată filmul. Am ajuns să ne facem planuri că, dacă prima rolă se termină la 19.30, aveam timp să fugim cu ea până la Cinema „Republica” și să mai proiectăm o dată filmul acolo. Prima ediţie a fost o nebunie totală, pe care cred că mulţi dintre cei care au depus efort în organizare și‑o amintesc cu plăcere. Însă este de lăudat faptul că festivalul a crescut în fiecare an și s‑a transformat, dintr‑un eveniment studenţesc, într‑unul dintre evenimentele must‑see ale anului.

Răzvan Mera, graphic designer

 

Despre SFR, cu nostalgie

Era seară, ne aflam la una dintre șe­dinţele obișnuite ale asociaţiei și căutam idei pentru noile proiecte pe care urma să le desfășurăm în cadrul FESTUDIS. Nu îmi mai amintesc cu exactitate care dintre noi a rostit cuvintele magice: „Să organizăm un festival de film!” și „Să fie un festival de film românesc!”. Ideea se născuse din alte idei și în acest mod a în­ceput brainstormingul pentru ceea ce avea să devină prima ședinţă dedicată Serilor Filmului Românesc.

Faptul că la acea primă ediţie i‑am avut ca invitaţi pe Tudor Giurgiu, Florin Șerban și Igor Cobileanski nu a făcut decât să ne crească încrederea în forţele proprii și în realizările pe care le puteam avea. A fost un prim an de facultate care s‑a încheiat cu succes.

Ediţia a doua a fost și mai îndrăzneaţă, pentru că am trecut de la trei seri de filme și discuţii cu regizorii acestora la cinci, ceea ce însemna, bineînţeles, muncă mai multă și o responsabilitate mai mare. Fiecare dintre noi a primit câte un film de care să „aibă grijă”, de la stabilirea primului contact cu regizorul și actorii până la convingerea acestora să participe la festival, dar și obţinerea peliculei de la casa de producţie și transportul acesteia în siguranţă până la Iași.

Eu m‑am ocupat de regizorul Alexandru Maftei, care tocmai lansase una dintre puţinele comedii romantice românești, Bună! Ce faci? Am avut surpriza să descopăr un om modest, care a fost uimit de încăpăţânarea unor studenţi cu buzunarele goale de a organiza un festival de film. A acceptat fără probleme sau pretenţii să vină de la București la Iași cu mașina personală și chiar s‑a ofe­rit să aducă în portbagaj rolele filmului, pentru a ne scuti de costul suplimentar al transportului acestora de la București la Iași și retur.

De asemenea, am descoperit o actriţă minunată, Dana Voicu, care a avut bună­voinţa de a‑mi răspunde la câteva între­bări pentru un interviu și ale cărei cuvinte nu le‑am uitat nici până acum: „Talentul îl poţi pierde, dar pasiunea și dorinţa de a face teatru nu, depind de tine. Nu mi‑am pus problema să renunţ”. Discuţia fusese deschisă de ideea de per­severenţă a Danei Voicu, care a dat de șase ori la teatru până a reușit să intre și să‑și urmeze chemarea.

SFR este făcut cu pasiune și mă gândesc cu mare drag că anul acesta sunt aproape de casă și voi avea ocazia să particip, de data asta ca spectator.

Carmen Rotaru, jurnalist

 

Filmele româneşti mi‑au inspirat viaţă

M‑am imaginat ca o Alice în Ţara Minunilor. Cu mape în mână ce conţineau propuneri frumos formulate, e‑mailuri și întâlniri stabilite pentru a susţine cauza unui grup, una frumoasă și nobilă: să readucem lumea în sălile de cinema, la filme românești. Mai mult, să aducem actori și regizori cărora să le aflăm toate secretele. Ceream susţinere peste tot: firme, instituţii media, profesori sau oameni de marketing. Alteori, făceam totul din pură intuiţie. Ne‑am fost propriii judecători în „Ţara Minunilor”. Din 2010 și până astăzi nu am lăsat să se strecoare vreo îndoială, chiar dacă ne‑au lipsit banii, sprijinul (acolo unde era musai să fie) sau idei pentru a convinge diverși oameni importanţi. Am pornit totul cu avânt, iar echipa s‑a sudat în privinţa colaborării. Fiecare era important prin ceea ce făcea, iar asta ne‑a dat încredere. Și s‑a mai întâmplat ceva: m‑am îndrăgostit iremediabil de filmele românești, pentru că jumătate dintre rafturile din bibliotecă sunt pline cu filmele lui Lucian Pintilie, Tudor Giurgiu și Cristian Mungiu. Apoi, am început să citesc despre ele în cărţile lui Cristian Tudor Popescu și în articolele Irinei‑Margareta Nistor. Dacă există cel puţin un ieșean dintre cei care au fost timp de patru ani la SFR care a făcut la fel, sunt fericită. Suntem la a cincea încercare curajoasă și mă tem că Alice a crescut și vrea mai mult. Va fi sărbătoare în mai, iar filmele românești vor respira aer de Iași.

Corina Gologoţ, PR ASJ, Iași

 

Cu sau fără aglomeraţie?

De obicei, nu îmi place aglomeraţia și nici situaţiile‑limită, când trebuie să găsesc cât mai repede o soluţie. Culmea este că festivalul Serile Filmului Românesc m‑a făcut, nu știu cum, să trec peste lucrurile astea care îmi displăceau. M‑a făcut să accept să fiu călcată pe picioare de oamenii care se îmbulzeau pentru a prinde un loc cât mai bun. La finalul celei de‑a patra ediţii, când fiecare dintre membrii asociaţiei urma să aibă o dimineaţă liniștită, eu încă mă așteptam să primesc telefoane. Încă aveam impresia că mai sunt atâtea de făcut…

Anca Scutelnicu, studentă

 

De la anul vin şi eu!

Mi‑aduc aminte de prima ediţie a festivalului, cea din 2010. Știu că am mers împreună cu un grup de prieteni să vedem filmul Eu când vreau să fluier, fluier. Când am ajuns în Piaţa Unirii, am văzut o mulţime mare de oameni în faţa cine­matografului „Victoria”. Nu știam ce se întâmplase. Nu mă gândisem nici pentru o clipă că toţi acei oameni ar putea fi acolo pentru festivalul de film. Când am realizat că o echipă mică de tineri frumoși, nebuni și entuziaști a reușit să aducă la un loc oameni atât de importanţi precum Tudor Giurgiu, Igor Cobileanski, Florin Șerban, cât și un public atât de numeros, mi‑am spus că, începând cu următorul an, mă voi alătura lor. Și așa a fost. Începând cu a doua ediţie a Serilor Filmului Românesc, am devenit membră a Asociaţiei Studenţilor Jurnaliști, ca parte a echipei de proiecte a festivalului. În a treia ediţie am făcut parte din echipa de fundraising, apoi din cea care se ocupa cu invitaţii, pentru ca acum, la a cincea ediţie, să fac parte din echipa de PR. Am învăţat cum se pune în mișcare un asemenea festival, ce rotiţe trebuie unse mai bine, ce pro­bleme pot apărea și cum se pot rezolva, de ce fel de oameni este nevoie într‑o echipă pentru a putea duce cu bine la final un asemenea proiect.

Nu pot, oricât aș încerca, să spun cât de frumos e, cum te umpli de mândrie când vezi sălile pline de oameni, ce încredere îţi dă să vezi cât de ușor se rezolvă unele probleme atunci când ai lângă tine o echipă de încredere. Doar luând parte la fiecare seară a festivalului, la emoţiile invitaţilor, la murmurul publicului dinaintea vizionării unui film îţi poţi face o impresie despre Serile Filmului Românesc. SFR m‑a maturizat. Acest festival înseamnă pentru mine responsabilitate, putere de decizie, iniţiativă, ambiţie și lucru în echipă. Am crescut împreună cu SFR și cu ASJ și nu aș renunţa la ele pentru nimic. Cu riscul de a părea că exagerez, pot spune că organizarea Serilor Filmului Românesc a ajuns să îmi fie un stil de viaţă pentru o bună perioadă din an.

Silvia Nistor, traducător

 

O întâlnire cu valorile cinematografiei româneşti

În momentul când am devenit membru al Asociaţiei Studenţilor Jurnaliști, nu înţelegeam de ce colegii mai mari erau atât de serioși și atenţi în ceea ce privește organizarea festivalului Serile Filmului Românesc.

Ediţia a treia m‑a făcut să înţeleg că toate filmele bune, regizorii și actorii importanţi se adună la Iași în fiecare an, într‑o săptămână din luna mai. Atunci am realizat că, pentru a crea ceva frumos, e nevoie de multă muncă și seriozitate, iar rezultatele vor fi pe măsură. E minunat să fii lăudat și să‑ţi fie apreciată munca de nume cum ar fi Natașa Raab, Sergiu Nicolaescu, Diana Dumitrescu, Vladimir Găitan sau Adrian Sitaru. După încheierea fiecărei ediţii, am tras linie și am realizat că rămân cu multe zâmbete, cuvinte de laudă, fotografii și strângeri de mână de la oameni valoroși din cine­matografia românească.

Nicoleta Calance, studentă

 

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe