Noi studii cu privire la Machiavelli

Alexandra Racu Publicat la: 24-02-2015

Pentru Leo Strauss, viziunea populară asupra lui Machiavelli ca învăţător de rele și avocat al diavolului, deși departe de a fi completă, este mult mai apropiată de adevăr decât încercările academice de a-l transforma pe gânditorul italian într-un autor cu indubitabile înclinaţii democratice. Poziţia lui Strauss a fost de altfel și cea adoptată de Biserica Catolică, instituţie care, în perioada modernităţii timpurii, l-a pus la index și l-a afurisit pe „fiul diavolului”. Însă, în paralel cu această lectură, o alta care începe cu recepţia timpurie a lui Machiavelli în ţara natală continuă cu Rousseau și merge, în secolul XX, până la Quentin Skinner, care insistă asupra substanţei republicane a gândirii secretarului florentin și chiar afirmă, alături de Rousseau, că, fiind departe de a le furniza principilor sfaturi diabolice, Machiavelli expune de fapt în Principele mecanismele diabolice ale puterii princiare, pentru ca, luând cunoștinţă de ele, il popolo, ce reprezintă de fapt adevăratul discipol pe care Machiavelli vrea să-l iniţieze în arta politică, să poată astfel să le combată mai bine în eterna sa luptă cu puterea dominantă exercitată de i grandi.

Această problemă hermeneutică fundamentală este doar una dintre multiplele teme abordate în volumul apărut la Editura Ars Docendi a Universităţii București, intitulat New Studies on Machiavelli and Machiavellianism și editat de profesorii Gheorghe Stoica și Sabin Drăgulin. Volumul reunește contribuţiile în engleză, franceză și italiană ale mai multor autori din România, Ungaria, Rusia, Franţa, Italia și Statele Unite, contribuţii academice prezentate în cadrul colocviului „Noi studii cu privire la Machiavelli și Machiavelism. Abordări și istoriografie”, organizat în toamna anului 2009 de Facultatea de Știinţe Politice din cadrul Universităţii București și Institutul de Cercetări Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Dincolo de abordările teoretice și istorice ale operei machiaveliene, studiul scoate în evidenţă și impactul lui Machiavelli asupra lumii politice și nu numai. Devenit referinţă sine qua non în domeniul studiilor strategice și militare, Machiavelli a fost elogiat de Lenin și Mussolini, dar și de neoconservatorii americani ce au jucat un rol-cheie în cadrul administraţiei Bush. A fost studiat cu minuţiozitate nu doar de generalul de Gaulle, ci și de Stalin. I-a influenţat, așa cum relevă studiile semnate de Ana Bazac și Gheorghe Stoica din cadrul volumului, pe gânditori-cheie din tradiţia marxistă, precum Antonio Gramsci și Louis Althusser. Mai mult chiar, așa cum subliniază Enzo Baldini, astăzi îl întâlnim și în ipostaza unui autor „care a fost redus la rolul de ghid în practica profesională și individuală”. Avem așadar „un Machiavelli pentru manageri sau pentru profesioniști din domeniul marketingului (…) și chiar un Machiavelli care a devenit un mentor de renume al femeilor angajate în «lupta dintre sexe»”. În acest sens, este suficient să trecem în revistă doar câteva titluri la care face trimitere autorul pe care l-am citat: The boss. Machiavelli on managerial leadership (2000); The corporate prince. Machiavelli’s timeless wisdom adapted for the modern CEO (2002); The Princessa. Machiavelli for women (1997).

Volumul surprinde în mod plăcut prin diversitatea abordărilor, conţinând și o serie de studii cu privire la influenţa și receptarea lui Machiavelli în spaţiul românesc. În acest sens, de la studiul profesorului moscovit Marc Youssim cu privire la premachiavelismul lui Vlad Ţepeș, așa cum este reflectat acesta într-un text medieval al ambasadorului ţarului Ivan al III-lea în Moldova, până la studiul lui Alin Gherman despre indirecta influenţă a lui Machiavelli asupra domnitorului Petru Cercel și de la receptarea sa de către Nicolae Mavrocordat până la influenţa exercitată de secretarul florentin asupra lui Caragiale, Machiavelli apare ca o prezenţă mai degrabă discretă în spaţiul românesc, dar în același timp ca furnizorul unor instrumente analitice esenţiale pentru efortul de înţelegere al lumii politice, inclusiv în articulaţia ei specific românească.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe