Poezie

Nicoleta Popa Publicat la: 24-02-2015

***

când credeam că femeia din mine s-a

dus

și mă pregăteam pentru o debarcare

onorabilă

a apărut poetul în haine de gală

și mi-a arătat lumea ca un paradis.

 

***

după ce te citesc

te scriu cum pot mai bine

așa mă îmbăt eu

cu iluzia că trăiesc.

 

***

fără tine

și nemărginirea a ajuns să fie mică

dezamăgirea a căpătat cote astronomice

nu mai am niciun loc în care să mă

ascund

toate camerele interiorului meu

mă refuză

neîngrijite

cu praful de-un centimetru

cu geamurile neșterse

cu șobolani și gândaci peste tot

așteaptă curățenia de Paști.

 

***

pot fi foarte frumoasă când vreau

pot fi chiar foarte frumoasă când

situația o cere

și acum o cere,

acum ochii verzi se învârtesc în văzduh și

adună tot

ca un aspirator adună tot

ochii verzi îmi înghit inima,

plămânii, părul, mâinile și mai ales

buzele

buzele astea care n-or să mai aibă ocazia

să-i sărute

fiind înghițite deja,

în schimb, vor rosti fremătând cuvinte

nemaiauzite,

într-o limbă nemaivorbită

și atunci ochii vor vomita buzele,

ochii vor sta în genunchi și îmi vor

implora buzele să vorbească.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe