Pionierat în benzile desenate

Adina Scutelnicu Publicat la: 24-02-2015

„De mic citeam benzi desenate și probabil că am simţit provocarea de a încerca să mă manifest artistic astfel”, povestește Șerban Andreescu despre debutul său în lumea benzilor desenate. „În clasa a VIII-a am debutat în revista școlii cu o bandă desenată după o poezie a lui Nicolae Labiș. La liceu am recidivat. Am văzut că pentru a realiza o bandă desenată trebuia în primul rând să știi să desenezi, să exprimi prin linii ceea ce trebuie povestit și să ai o solidă bază de cunoștinţe despre tot ceea ce ne înconjoară”, a continuat Șerban Andreescu, precizând că, în opinia sa, un artist în acest domeniu trebuie să fie în primul rând un bun grafician și ilustrator. Cu toate că benzile desenate există de mai bine de 80 de ani, în România, acest gen a fost prea puţin cultivat, comuniștii considerându-l prea „neserios” pentru a fi acceptat sau promovat. Lipsa de pe piaţă a benzilor desenate sau a romanelor grafice (acestea au apărut ca variante mature ale benzilor desenate pentru copii) a făcut ca acest gen de artă să aibă un caracter oarecum exclusivist, fiind apreciat de un număr redus de oameni. După 1989 lucrurile au început să se schimbe. Au apărut o serie de ilustratori care au promovat genul, dar principalul impediment în expandarea acestei ramuri artistice l-a constituit tocmai lipsa publicului. Lucrurile nu sunt mult diferite acum faţă de începuturi, dar există semnale că vânzările benzilor desenate sunt în ascensiune. „Sunt un optimist și asta mă face să cred că acest gen de artă nu va dispărea din România, mai ales acum, când piaţa dă semne clare că publicul a început să aprecieze acest gen de artă vizuală. Întotdeauna vor fi câţiva ca mine, dornici să ducă mai departe acest gen de artă”, este de părere unul dintre promotorii români ai acestei ramuri artistice. Recentul eveniment de la Craiova, unde, după cum am menţionat, a avut loc o expoziţie de profil, dovedește creșterea receptivităţii publicului. „O bună parte a celor prezenţi au dorit să obţină ultimul meu album, Abu-Hasan. În aproximativ 30 de minute am epuizat vraful de exemplare pe care îl aveam la mine. Mai mult de atât ce să-mi doresc?”, ne-a mărturisit Șerban Andreescu. Abu-Hasan face parte dintr-o serie de benzi desenate realizat de el în colaborare cu Editura Adenium. „Dacă vorbim despre benzi desenate, cele mai «adevărate» și mai plăcute proiecte le am cu Editura Adenium. Amintiri din copilărie. Povestiri de Ion Creangă, iar acum Abu-Hasan. Povestiri și schiţe de I.L. Caragiale reprezintă pentru mine niște pași importanţi. Editura a fost pe aceeași lungime de undă cu mine, lucru destul de rar. Consider că am cea mai normală și mai profesionistă colaborare cu această editură. Așa ar trebui să colaboreze cu ilustratorii toate editurile. O laud pentru că merită. Ne completăm în realizarea unui proiect. Dorim să promovăm prin cărţi valorile culturale consacrate. Se pare că reușim, iar asta este cel mai important”, a mai precizat Șerban Andreescu.

Dar cum sunt selectate poveștile „pretabile” transformării în benzi desenate? Care sunt criteriile? „În primul rând, povestea trebuie să fie captivantă pentru publicul căruia mă adresez. Apoi încep să analizez dacă pot vizualiza în secvenţe povestea, dacă are ceea ce eu numesc «dinamică». Criteriile se află în primul rând în subconștient. La fel procedează și un regizor când își gândește filmul”, ne-a explicat artistul. Nici etapele realizării unei benzi desenate nu sunt mai puţine sau mai facile. „În prima fază citesc povestea de două-trei ori, apoi îmi notez principalele etape ale acţiunii și îmi construiesc scenariul. Stabilesc apoi personajele principale și le desenez ţinând cont de faptul că imaginea lor se va repeta, deci construiesc un tipar. Urmează decupajul general al acţiunii, în schiţa desenată în viteză, după care scriu textul în baloanele de dialog (bule) de pe fiecare pagină, în caseta corespunzătoare. Pe baza textului, execut apoi schiţele artistice ale paginii, iar în ultima etapă, cea tehnică, trasez totul în tuș și colorez. În ultima etapă, fiecare realizator are un stil și un mod de abordare propriu”, ne-a mai destăinuit Șerban Andreescu.

Un început de drum este de obicei dificil. Nici drumul benzilor desenate nu face excepţie. Foarte mulţi ani, în România nu s-au publicat benzi desenate și multă lume nici nu știe ce este o bandă desenată. Există însă încredere și determinare pentru a continua. „Am început o muncă de pionierat la Adenium și cred că am avut noroc să întâlnesc acolo oameni care cred că putem trezi din nou interesul publicului pentru acest gen de artă vizuală. Acum încep să apară roadele: avem cinci albume finalizate și unul în pregătire, iar cititorii au început să ne caute, fiindcă știu că existăm și că facem lucruri educative și de calitate”, a mai susţinut ilustratorul Șerban Andreescu.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe