Novlimba stângii franceze

Bogdan Călinescu Publicat la: 24-02-2015

Prinţesa căreia nu-i plac prinţii e titlul unei piese de teatru pentru copii ce ar fi trebuit să fie jucată pe o scenă de la periferia Parisului. Însă primarul a decis să anuleze reprezentaţia, deși spectacolul e finanţat de Consiliul Regional. Motivul? Piesa are ca obiectiv „educaţia sexuală” a copiilor, punând în scenă o prinţesă ce preferă… zânele, și nu prinţii. „E o manieră de a obișnui copiii cu problemele homosexuale”, a argumentat regizoarea. Nu am văzut piesa și nici nu am citit-o. Însă este oare o idee inteligentă să le prezinţi copiilor impulsurile homosexuale ale unei prinţese de basm? Ce pot înţelege ei?

Acest caz nu e unic, din păcate. Există cărţi și manuale în care sunt presărate noile ingrediente ale teoriei genului despre care am mai pomenit. Pe scurt, pentru a nu „impune” un anume comportament sexual, băieţii trebuie încurajaţi să se comporte precum fetele (jucându-se cu păpuși, de exemplu), iar fetele precum băieţii (jucându-se cu mașinuţe ori soldăţei).

Nu e prima dată când stânga vrea să „schimbe” societatea și comportamentele ei. Dintotdeauna – și mai peste tot în lume – politica stângii a depășit cadrul economic și a vrut să influenţeze școala și chiar educaţia familială. Ea impune un limbaj, iar în numele diferenţelor și al dreptului la diferenţă îi culpabilizează pe cei care nu respectă noul cod lexical și comportamental. Iată un exemplu: nu se mai spune „școală maternă”, ci „prima școală”. De ce nu „școală paternă”? Un alt exemplu: trebuie evitată expresia „lansez niște proiecte”, în schimb se preferă „produc posibilităţi”. Explicaţia e dată în textul guvernamental intitulat Refonder la politique d’intégration (2013), ce precizează că termenul proiect poate „șoca sensibilităţile unor categorii de persoane cu anumite capacităţi” (sic!). A se înţelege „incapabile”…

Nu se mai spune „Franţa evoluează”, expresia considerată cea mai potrivită fiind „dinamicile multiple ale societăţii” (am impresia că recitesc ziarul Scânteia). Explicaţia o constituie „diferenţele etnice ale celor ce formează Franţa de astăzi”. Bineînţeles, nu se mai poate vorbi despre un „cuplu de homosexuali ce nu poate procrea”. Se va folosi formula „cuplu confruntat cu infertilitatea socială”. De ce socială, și nu sexuală? Poate pentru că „identitatea sexuală” a devenit astăzi un „stereotip al genului”. O femeie însărcinată va fi definită astfel: „femeie aflată în stadiul de gravidă, constatat medical”! Nu se va mai spune „a construi societatea franceză”, ci „un noi inclusiv și solidar”, pentru a evita orice discriminare faţă de imigranţi. Elevii nu mai sunt „educaţi”, ci li se distribuie un „soclu comun”, iar „viitorul tinerilor francezi” devine „viitorul cetăţenesc”. Personalul școlar responsabil de disciplină devine „grupul academic pentru climat școlar”.

Respectând acest spirit, voi intitula notele mele inutile „note fără posibilităţi”, iar pentru a nu șoca anumite sensibilităţi, voi semna Bogdan(a) Călinescu, corespondent („cetăţean confruntat cu alte medii”) din Paris (și Elena).

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe