Liceenii, la fel de tineri

Cezara Enea Publicat la: 24-02-2015

Când am vorbit pentru prima dată la telefon cu Oana Sârbu, am avut emoțiile pe care le simte un licean în prima zi de bacalaureat. Îmi repetasem replicile dinainte, în fața oglinzii, ca la un monolog. Nu am putut să mi le amintesc în momentul în care am sunat. Mi-a răspuns o voce caldă și prietenoasă care a acceptat imediat invitația mea la film. Aceeași poveste și aceleași emoții s-au repetat și cu impresarul lui Ștefan Bănică Jr. Același răspuns pozitiv. Asta se întâmpla în urmă cu două luni.

Pe 22 mai, Ștefan Bănică Jr., Oana Sârbu și Mihai Constantin au fost invitaţii celei de-a treia runde de filme românești în cadrul festivalului Serile Filmului Românesc Timpul, ediţia a V-a. Actorul Mihai Constantin a recunoscut că pentru el este o mare bucurie să fie la Iași. A fost surprins că generaţiile de azi încă mai apreciază seria Liceenii.

Actorii și-au dat seama că în București nu au reușit să se întâlnească în această formulă. Producţiile semnate de regizorul Nicolae Corjos ne-au demonstrat că au rezistat probei timpului, iar asta s-a văzut în sala Gaudeamus a Casei de Cultură a Studenţilor din Iași. Publicul, care a aplaudat în timpul filmelor, s-a arătat și mai încântat atunci când cei trei actori au coborât pe scările care se opreau la scenă.

„Ani de liceu, cu emoţii la română...”

Spectatorii au văzut Liceenii, Extemporal la dirigenţie și Liceenii Rock-n-Roll, un adevărat maraton. Sala a fost umplută de suflete, zâmbete și mâini împreunate care nu încetau să aplaude. După trei serii cu toate scaunele ocupate și îmbulzeală pe la uși, Ionică, Dana și Mihai au fost primiţi pe refrenul ce i-a făcut, acum 27 de ani, celebri: „Ani de liceu,/ Cu emoţii la română,/ Scumpii ani de liceu,/ Când la mate dai de greu,/ Ani de liceu,/ Când ţii soarele în mână/ Și te crezi legendar Prometeu”. Despre anii lor de liceu au vorbit publicului ieșean, și-au amintit de primele note proaste, dar și de cele bune, de unele absenţe, de fotbalul de după ore și de examenul de bacalaureat.

De la Oana Sârbu am aflat că după febra Liceenii a urmat cea a fetelor care începeau să se tundă ca Dana, personajul interpretat de ea. Deși cei trei erau fii de actori, regizorul Nicolae Corjos a avut încredere în ei, în ciuda faptului că Mihai Constantin nu reușise să treacă de prima probă. Ștefan Bănică a avut un aer relaxat și vesel, semn că s-a simţit foarte bine în contextul amintirilor din Liceenii: „Am venit pentru acest festival de film studenţesc și românesc. Discutăm aici despre producţii care au lăsat urme mari. Noi am avut șansa să fim primii care am deschis un drum. Am fost norocoși pentru că adolescenţa noastră a fost mai frumoasă datorită acestui film. Important e, că după atâţia ani, am rămas amici”.

După mai mult de o oră de discuţii și curiozităţi, nu au lipsit carneţelele goale care așteptau să fie umplute de autografe, zecile de aparate foto sau întrebările celor curioși.

Înainte de a-și lua rămas-bun, invitaţii ne-au îndemnat să mergem mai des la teatru, să nu încetăm să credem în noi înșine, să fim noi cei care vor schimba presa de astăzi într-una mai bună.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral