Interviu cu Oana Sârbu„Am ales să merg pe drumul compromisului minor”

Mădălina Gabriela Chiriluță Publicat la: 24-02-2015

Este interpretă de muzică, dar și actriță. Oana s-a afirmat prin rolul Danei din Liceenii. I-a plăcut dintotdeauna să cânte, iar proiectul care a schimbat și a impresionat atâtea generații cu perioada din liceu i-a deschis drumuri, a făcut-o cunoscută și i-a dat prilejul de a cunoaște oameni frumoși cu care a rămas prietenă.

Ai afirmat că la filmările pentru Liceenii ai fost aleasă după participarea la Steaua fără nume. Consideri că a fost o rampă de lansare?

Nu, dar Liceenii a fost un succes extins pe foarte mulţi ani. Probabil că muzica mea se adresează unui public consumator de muzică intelectuală. Eu nu am cântat o muzică ușoară. Mie mi-a plăcut muzica mai elaborată, cu armonii mai complexe și am colaborat cu un muzician ce a scris o astfel de muzică, și anume Virgil Popescu. Liceenii a fost un film foarte comercial și cu un impact imediat la public, de aceea a avut un mare succes, iar acest lucru mă bucură, pentru că activitatea mea muzicală s-a împletit cu cea din film.

Ai declarat într-o emisiune că nu mai există modele pozitive. Acesta este motivul pentru care nu mai apari atât de des „pe sticlă”?

Nu știu dacă acesta este motivul. Însă cred că presa tabloidă încurajează doar lucrurile rele. Din păcate, e citită de foarte multă lume și tuturor ne trec prin faţa ochilor titluri de scandal. Chiar și divertismentul a fost dat la o parte, nu se mai merge nici pe el, pe varietăţi. Acum se merge doar pe lucruri inventate, pe scandal, ceea ce face ca modelele pozitive să nu mai placă și să numai existe.

Există un anumit moment din cariera ta care să te fi marcat?

Mie mi s-au întâmplat lucruri minunate în toată viaţa, chiar și în viaţa personală, dar și artistică. Am muncit foarte mult pentru fiecare lucru și fiecare dintre ele este foarte important pentru mine. Și trofeul Steaua fără nume, și Premiul Tinereţii din ’86, și colaborările mele extinse cu Teatrul „Constantin Tănase”, turneele făcute pentru diaspora, pentru românii de pretutindeni. Ultimul meu album, Un altfel de portret, mi-ar plăcea să aibă o distribuţie mai bună și sper că se va găsi și în magazinele din Iași. Este cea mai frumoasă carte de vizită a mea de acum. Un disc de autor, interpreţi Virgil Popescu, Oana Sârbu, ce cuprinde zece piese cu influenţe jazz-iste și cred că este cel mai frumos lucru pe care l-am realizat în toată cariera mea. Am jucat și într-un spectacol de musical, în Poveste din cartierul de Vest, cu Teatrul de Operetă „Ion Dacian” în 1993, cu rolul Anita, plus turnee în Germania. Am trecut prin momente minunate în cariera mea. Nu am avut un succes atât de răsunător ca Liceenii, dar drumul pe care eu l-am ales a fost acela al bunului-simţ. Oricât de rar apar pe scenă sau pe posturile TV, nu regret nimic. Va veni o vreme când oamenii vor aprecia că tu ai ales să nu apari și să mergi pe drumul compromisului minor.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe