Interviu cu actorul Mihai Constantin„Singurul lucru pe care ești stăpân e clipa de faţă”

Silvia Nistor Publicat la: 24-02-2015

Mihai Constantin este recunoscut, adesea, pentru rolul lui Ionică din Liceenii. Spune că îl supără faptul și că și-ar dori să fie cunoscut pentru spectacolele de teatru în care joacă. Crede că lumea în care trăim este prea grăbită și că de asta nu mai merge lumea la teatru.

Apropo de motivul pentru care aţi venit la Iaşi, reîntâlnirea Liceenilor după 27 de ani, v-a deranjat vreodată că majoritatea oamenilor vă ştiu doar după rolul jucat în Liceenii?

M-a deranjat foarte tare pentru că am jucat mult în teatru şi nu cred că e rolul care mă defineşte în mod special. Dar un prieten de-al meu mi-a spus odată, când cineva m-a strigat pe stradă, la Cluj: „Ionică, ce mai face Geta?” şi eu m-am întors nervos şi l-am pus la punct pe omul respectiv, că „nu trebuie să te superi pentru că ei n-au nicio vină că voi nu mai faceţi turnee în ţară”, pentru că oamenii din provincie vin cu cea mai mare dragoste să vadă spectacole şi ne primesc pe braţe de fiecare dată, dar, din cauza situaţiei financiare, a situaţiei dramatice în care ne aflăm, din an în an mai dramatice, a bugetelor care din an în an se micşorează, nu avem posibilitatea să venim, cu toate că ne-ar face mare plăcere. Şi atunci, uite că cel care striga acum câţiva ani după mine pe stradă nu avea nicio vină. El vrea să mă vadă dar, dacă nu te uiţi decât la televizor, el nu are nicio vină. Acesta e un regret de-al meu şi o frustrare, că nu mai pot merge prin ţară. Ar fi minunat să mergem prin ţară, să cunoaştem oameni ca voi, oameni care se bucură că ne văd. În Bucureşti nu se întâmplă acelaşi lucru. Nu e chiar aşa o bătaie să ne vadă... sau cel puţin pe mine, pe Ştefan Bănică vor să îl cunoască mai mulţi.

Spuneaţi într-un interviu că „singurul lucru pe care eşti stăpân este clipa de faţă. În rest e metafizică.” Legat de asta, faceţi întotdeauna ce simţiţi pe moment, ţinând cont că pe clipele următoare nu mai aveţi siguranţă, sau calculaţi fiecare mişcare?

Nu, am ajuns la o maturitate când nu mă arunc în răspunsuri sau în declaraţii. Încerc să fiu şi cât mai cinstit cu putinţă şi să spun exact ceea ce cred în momentul acesta. Sper ca peste cinci ani, când o să citesc ce scrii tu astăzi, să nu îmi fie ruşine. Iar asta cu metafizica e un lucru pe care l-am auzit demult, de la un alt om drag mie, un mare profesor de actorie care s-a stins şi el acum un an, doi şi care mi-a spus că e foarte important să faci ce faci în clipa de faţă cu toată seriozitatea şi cât poţi tu de bine. Toţi vrem să fim peste zece ani cei mai mari ziarişti, cei mai mari actori, cei mai mari ingineri, dar singurul lucru pe care eşti stăpân este clipa de faţă, cinstea, corectitudinea şi seriozitatea cu care faci ceea ce faci în clipa asta, şi mâine la fel, şi poimâine la fel, şi răspoimâine, şi în cazul în care eşti un om serios şi îţi vezi de treabă cu pasiune, seriozitate şi interes, există posibilitatea ca, peste douăzeci de ani, cineva să zică: „Ăsta a fost un actor!” Un actor cu A mare. Un actor e ceva foarte profund, este un om sensibil, care munceşte cu sufletul lui şi nu e uşor să munceşti cu sufletul, cu emoţiile pe care le-ai trăit şi să le transmiţi altora.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe