O nouă vară fierbinte

Daniel Șandru Publicat la: 24-02-2015

De o previzibilitate matematică, alegerile europarlamentare din acest an au dat tonul pentru ceea ce va urma, constituindu-se într-un test al prezidenţialelor din toamnă. Urmează o nouă vară fierbinte, după cea din 2012, când confuzia creată de identificarea dintre „democraţie” și „voinţa majorităţii” a iscat tumultul din care am rămas cu exagerări de ambele părţi ale baricadei politice, dar și cu o serioasă erodare a funcţionalei și totuși neconsolidatei noastre structuri democratice. E foarte bine, însă, că, deși previzibile, mișcările de pe scena politică românească sunt marcate de fluiditate. Cei care-au vorbit vreme de doi ani în numele „poporului”, sub umbrela USL, s-au așezat pe noi aliniamente, odată cu trecerea liberalilor în opoziţie. Tocmai încheiatele europarlamentare au arătat că, pentru partidele românești intrate în cursa alegerilor, prea puţin au contat temele europene. Deși insuficiente pentru o analiză riguroasă, sloganurile prin care formaţiunile au încercat să mobilizeze electoratul sunt mărturii în acest sens: de la izul patriotard al celui folosit de PSD și sateliţii săi, trecând prin cel nesustenabil al PNL și ajungând până la cele de-a dreptul comice, aruncate în joc de grupusculele fragmentate ale „dreptei” (gen PMP, FC ori NR), aceste „sinteze” nu spun nimic despre temele care contează azi în spaţiul european. Și din acest punct de vedere, consistenţa exerciţiului electoral există doar în calitate de test pentru alegerile prezidenţiale. Acum avem un peisaj ce se impune reconfigurat, iar elementele noii articulări de forţe, ce vor căpăta puternice accente în această nouă vară fierbinte, sunt deja vizibile. Dincolo, însă, de europarlamentare, un semnal prea puţin sesizat și discutat este cel al parţialelor ce s-au petrecut în același timp, în cazul cărora PSD a „fluierat” electoral, câștigând pe linie. Miza pentru prezidenţiale este atât de mare, încât scandalul de corupţie în care este implicat fratele președintelui nu a făcut decât să toarne gaz peste foc, cu atât mai mult cu cât, din câte se anunţă, firele acestuia ar putea scurtcircuita tot eșafodajul deja instabil pe care Traian Băsescu „plutește” spre finalul ultimului său mandat. Flagrantele erori „Udrea” și, respectiv, „familia” l-au scos deja din logica reacţiilor cu care ne-a obișnuit, aceea a ieșirilor „suverane”, oricum greu de digerat în termenii civilităţii politice. Pe de altă parte, știm, însă, că, atunci când tace, politicianul Băsescu își pregătește următoarea mutare. E dificil de spus dacă va mai avea ce replică să dea, politic vorbind (pentru că instituţional a spus deja că n-o va face, fapt care, evident, nu-l credibilizează!), în condiţiile în care probele actului de corupţie în care e implicat Mircea Băsescu se aglomerează de la o zi la alta. E foarte probabil, însă, că umbra scandalului se va extinde, deodată cu zilele lungi ale acestei veri, și asupra variatelor sale creaţii politice articulate, doar formal, în zona „dreptei”. PMP ar putea deveni istorie, dacă nu este deja, câtă vreme „alegerea” Elenei Udrea ca președinte l-a poziţionat într-o zonă de „embargo”, neavând nici „potenţial de coaliţie”, nici „potenţial de șantaj”, decât, eventual, oricât ar suna acum de paradoxal, în raport cu PSD. În pofida proiectatei fuziuni cu PNL (încă improbabilă, la momentul scrierii acestor rânduri), PDL va fi, la rândul său, afectat, fie și indirect. Celelalte grupuscule zise „de dreapta” și menţionate mai sus oricum nu contează. De fapt, în această nouă vară fierbinte, nu atât politica va da tonul pentru prezidenţialele din toamnă, cât ceea ce ţine de justiţie.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe