BOOKFEST 2014: preferinţe de lectură

Pag. coordonate de Andrei Giurgia Publicat la: 24-02-2015

Bookfest este unul dintre cele mai așteptate târguri de carte de peste an. Evenimentul, care s‑a desfășurat anul acesta în perioada 28 mai – 1 iunie, a adus și câteva surprize în cifre. Salonul Internațional de Carte a fost vizitat de aproximativ 100 000 de persoane, iar vânzările înregistrate de cele aproape 200 de edituri prezente au fost mai mari cu 10‑20% față de anul trecut. Un alt top interesant este cel al vânzărilor de carte. Acesta arată în felul următor: primul loc a fost ocupat de volumul semnat de Lucian Boia, Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări, iar pe următoarele două locuri s‑au plasat

Ce‑am făcut când am tăcut (Andreea Esca) și Cum iubesc bărbații (Mihaela Rădulescu). Ce spune acest top despre publicul cititor din România? Revista Timpul a invitat patru personalități să răspundă la această întrebare.

Alex. Ștefănescu

„O scădere a interesului cititorilor față de cărți”

Este un moment prost pentru piața cărții din România, și edi­torii, mereu inventivi, într‑o în­cercare disperată de a supraviețui, valorifică, printre altele, faima unor actori, cântăreți, oameni politici, vedete TV, cărora le publică memoriile. Nu este nimic rușinos în asta. În plus, Andreea Esca și Mihaela Rădulescu sunt, amândouă, femei inteligente, cu personalitate, ale căror texte merită citite.

Regretabil este în schimb faptul că un istoric de un teribilism ieftin, Lucian Boia, este susținut de o editură prestigioasă, dispusă să ex­ploateze financiar spectacolul de prost‑gust oferit de acest istoric. Lucian Boia este citit de acei inte­lectuali și pretinși intelectuali care, pe urmele lui Mircea Badea, numesc România „Românica” și denigrează civilizația românească. Ei se defulează luând cunoștință de aserțiuni con­form cărora Eminescu este un poet fără mare valoare, imitator al poe­ților germani, că aproape toate rea­lizările importante din România din perioada interbelică se datorează unor străini, că România nu are drepturi istorice asupra Transilvaniei etc. Toate aceste idei sunt aberante, dar alimentează plăcerea suspectă a unora (poate sincer exasperați de modul cum este administrată azi România) de a înjosi, de a defăima, de a călca în picioare ceea ce este demn de respect.

Bogdan Crețu

„Un târg de carte este un bazar”

Sincer să fiu, nu mă incită provocarea dumneavoastră. Părerea mea este că aceste cifre de vânzări (adesea contrafăcute) sunt ire­levante. Ele nu spun nimic despre ce se citește, cât se citește și mai ales despre cine mai citește. Pe astfel de liste se pot afla nume dintre cele mai amestecate; Mircea Cărtărescu poate sta alături de Andreea Marin, la fel cum Lucian Boia (un bun istoric, care s‑a lăsat însă dus de politica editorului și scoate cărți pe bandă rulantă, sub nivelul profesiunii lui) ocupă podiumul între Andreea Esca și Mihaela Rădulescu (la urma urme­lor, nu e o companie chiar neplăcută, nu?). Dacă aș mai avea naivitatea superficială de acum zece ani, m‑aș strădui să ironizez situația. Nu merită însă efortul.

Un târg de carte este un bazar, unde se găsește marfă pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele. Un bazar în care ofertele cele mai copioase nu se găsesc neapărat la marile tarabe, din centru. Pe mine, unul, de câte ori merg la Bookfest sau la Gaudeamus, nu mă atrag standurile marilor edituri, pentru că acolo știu bine ce mă așteaptă și pentru că oricum găsesc cărțile lor în orice librărie. Așa că profit de ocazie ca să‑mi umplu rucsacul cu apariții foarte bune, care nu stârnesc însă tapaj mediatic. De pildă, cărțile de poezie sau studiile serioase nu se vor regăsi niciodată pe o astfel de listă. Ceea ce nu înseamnă că ele nu sunt citite.

Daniel Cristea‑Enache

„Am o anumită reticență față de un mare scriitor care vinde exagerat de mult o carte a sa”

Când luăm notă de vânzările unor cărți (ale unor produse culturale) mai mari decât ale altora – pe care noi le considerăm superioare sub raport artistic –, avem un mic sentiment de revoltă. Iată cum a ajuns Arta, ne vine să spunem cu năduf, melancolizați de „disoluția valorilor” și de „lipsa de respect” a „cititorilor de azi” față de piscurile tot mai puțin frecventate ale Canonului.

Dar să stăm strâmb și să judecăm drept. Era mai firească situația dinainte de 1990, când din Heidegger se vindeau zeci de mii de exemplare, iar la cărțile lui Nichita Stănescu, Marin Preda, Augustin Buzura se făceau cozi? Nu cumva ceea ce se întâmplă azi și care poate fi rezumat prin enunțul „revoltător” Mihaela Rădulescu vinde mai mult decât Gabriela Adameșteanu este chiar normalitatea de Piață a unei culturi în care se regăsesc, deopotrivă, cărți foarte slabe, dar cu audiență uriașă (Dan Puric) și cărți foarte bune, dar cu audiență modestă (Dan Stanca)?

Doru Pop

„Citiți orice, numai citiți!”

Cum se explică aceste aparente paradoxuri faptice? Prima concluzie este că, în condițiile în care toată lumea din România se plânge de „piața cărții”, de fapt, suntem o țară normală. Vânzările sunt în mod firesc dominate de cartea străină și de autorii străini, bine promovați la nivel internațional. A doua concluzie este aceea că domină vânzările de „carte de vedetă”. Din păcate, un indiciu nefast al vânzărilor din acest an este dat de faptul că aceleași tipuri de cărți sunt în topul preferințelor concetățenilor noștri. Triada Mihaela Rădulescu, Lucian Boia și Aurora Liiceanu, care continuă să prevaleze vânzările, arată îngustimea gusturilor românilor.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe