Dreapta promisă

Sorin Bocancea Publicat la: 24-02-2015

În cei 25 de ani de democraţie postcomunistă, una dintre obsesiile societăţii a fost constituirea unei forţe politice de dreapta care să contrabalanseze marele partid de stânga moştenitor al Partidului Comunist. Pe partea stângă, lucrurile au funcţionat fără mari cutremure, partidul rămânând în top în pofida schimbării echipelor de la conducere. Nu acelaşi lucru s-a petrecut la dreapta, unde s-au produs sciziuni, fuziuni, ieşiri din viaţa parlamentară, coalizări, reconfigurări şi războaie fratricide, astfel încât ceea ce numim „dreapta” este o realitate fluidă, cu un scăzut grad de predictibilitate. Însă mesajul emis permanent de către politicienii „de dreapta” este cel referitor la necesitatea unităţii dreptei. De un sfert de secol aceştia promit o dreaptă unită şi puternică, timp în care curtează pe rând marele partid de stânga pentru realizarea unui şir de „guvernări puternice”, în cadrul cărora îşi anunţă nobila misiune a apărării principiilor de dreapta. În prezent, tema ce a devenit dominantă în politica internă este tot unitatea dreptei. Vom avea o asemenea dreaptă sau vom vorbi şi după prezidenţialele din toamnă despre o dreaptă promisă şi mereu compromisă?

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe