Paul Brummell

A consemnat Andrei Giurgia Publicat la: 24-02-2015

A vrut dintotdeauna să călătorească, să cunoască limba și cultura altor ţări. Copil fiind, desena hărţi, atras de necunoscutul din interiorul contururilor, trasate mai mult sau mai puţin exact. Imediat după absolvirea studiilor universitare (în geografie, desigur), a urmat o carieră diplomatică. După câteva experienţe oficiale în diferite colţuri ale lumii, a ajuns și în România. Aici a gustat din bucatele tradiţionale (recunoaște că este fan al tochiturii moldovenești) și s-a îndrăgostit de țara noastră. Din acest motiv a început să înveţe și limba română. Vorbește cu drag despre ţara lui, dar și despre relaţiile bilaterale dintre state, care ar trebui să se ghideze după un numitor comun. Paul Brummell, ambasadorul desemnat al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la București, a acordat primul interviu în această funcţie pentru revista de cultură contemporană TIMPUL.

Ce v-a determinat să alegeţi o carieră diplomatică?

Mereu mi-a plăcut geografia. Am studiat-o la universitate și mi-am dorit o carieră care să-mi dea posibilitatea să călătoresc și să învăţ despre cultura altor state. Am fost foarte fericit că am ajuns să am o carieră diplomatică imediat după absolvire.

Cum a fost prima experienţă de acest gen?

Am intrat în Ministerul Afacerilor Externe Britanic acum 27 de ani. Primul meu job într-o carieră diplomatică a fost la Londra. Am lucrat pentru relaţiile bilaterale dintre Marea Britanie și Chile. Noi avem un sistem prin care diplomaţii sunt specializaţi. De exemplu, învaţă limbi străine. Avem experienţe diverse și lucrăm cu o gamă aparte de străini. Apoi am locuit în Pakistan, Italia și am fost ambasador britanic în Turkmenistan și Kazahstan. Toate acestea au fost experienţe foarte plăcute, interesante, cu toate că există diferenţe între aceste ţări.

Unde aţi observat cele mai mari diferenţe?

De exemplu, relaţiile cu Kazahstan și Barbados. Ambele sunt foarte bine dezvoltate, dar istoria lor este foarte diferită. Barbados a fost colonie britanică, așa că există foarte multe instituţii comune ambelor ţări. Kazahstan a fost, putem spune, o ţară necunoscută pentru diplomaţii britanici înainte de 1991. Aici am făcut multe lucruri noi. În acest sens au fost diferite experienţele din Kazahstan și Barbados.

„Un diplomat trebuie să fie patriot”

Cum putem schimba lucrurile care ni se par că nu sunt în regulă? Aţi reușit acest lucru?

Toate lucrurile în viaţă depind de forţa argumentelor, de construirea unei mase de opinie care este în favoarea schimbării. Diplomatic vorbind, nu trebuie să mă amestec în viaţa politică din ţara în care locuiesc. Aceasta este treaba populaţiei ţării respective, prin votul pe care îl dau. Rolul nostru este de a exprima un punct de vedere personal, de a lucra cu guvernul și cu organizaţiile din ţară, nu de a forţa ceva anume.

Cum este abordată diplomaţia în ţările în care aţi lucrat până în acest moment?

Cred că sunt anumite aspecte comune. Pentru a funcţiona bine, diplomaţia trebuie să folosească o limbă comună, niște reguli comune, care să fie acceptate. De exemplu, Convenţia de la Viena stabilește „regulile jocului”, regulile diplomaţiei. Sunt ţări care au ţinte diferite. Marea Britanie este o ţară care are o diplomaţie globală. Îndeplinește peste 200 de misiuni diplomatice pe fiecare continent. Maniera de acţiune este mai mult sau mai puţin la fel pentru toate ţările.

Cu ce rămâne un diplomat după toate aceste mandate?

Sunt o persoană care își susţine ţara. Un diplomat trebuie să fie patriot, să sprijine cu toate eforturile politica. Lucrăm la următorul aspect: creșterea numărului studenţilor străini care învaţă în universităţile britanice. De asemenea, ne străduim să ajutăm cetăţenii britanici care vor să viziteze sau să facă afaceri în ţările în care lucrăm. Rolul principal al unui diplomat este să construiască o punte, să creeze anumite înţelegeri între cele două ţări.

„Poate fi o viaţă dificilă pentru familie, deoarece la fiecare patru ani trebuie să te muţi în altă ţară”

Familia vă susţine în ceea ce faceţi?

Da. Poate fi o viaţă dificilă pentru familie, deoarece la fiecare patru ani trebuie să te muţi în altă ţară. Soţia mea este din Brazilia și avem un băieţel de nouă luni. Familia este foarte importantă, iar eu sunt mulţumit pentru că va fi aici, cu mine. Vom trăi această nouă experienţă în România.

Câte limbi cunoașteţi?

Când am fost în Italia, am învăţat limba italiană, apoi a urmat limba rusă. Cunosc și limba franceză, limba tuturor diplomaţilor. Am învăţat câteva limbi, dar, fără prea multă practică, unele noţiuni se uită. De exemplu, limba rusă nu este deloc o limbă ușoară.

Cum s-a decis sosirea dumneavoastră în România?

Practic, am aplicat pentru acest lucru. Sistemul nostru funcţionează în felul următor: fiecare post, fiecare loc de muncă din Ministerul Afacerilor Externe este public pentru toţi funcţionarii. Am fost foarte fericit că am fost considerat cel mai bun candidat dintre cei care au aplicat.

„Dacă populaţia din România va înţelege mai bine ce înseamnă Marea Britanie, vom fi mult mai apropiaţi”

Ce știaţi despre România înainte de a afla că veţi fi ambasadorul Marii Britanii și Irlandei de Nord la București?

Eu am mai fost în România de trei ori. Prima dată în anii ’80. Eram elev pe atunci. Am făcut un tur prin Europa cu un grup de elevi. Atunci am stat trei nopţi în România, la Oradea, Târgu Mureș și Iași. A fost o experienţă foarte interesantă și plăcută. Oamenii au fost foarte primitori. A doua oară a fost în anii ’90. Eram cu o delegaţie din domeniul știinţific și s-au stabilit atunci câteva legături între cele două ţări. A treia oară s-a întâmplat în 2001. Atunci se dorea deschiderea unei Ambasade la Chișinău.

Ce vă place și ce v-a atras în România?

Până acum a fost o experienţă foarte interesantă. Mi-au plăcut foarte multe lucruri aici. Aveţi o ţară primitoare. Am fost primit într-o manieră caldă, iar ţara este frumoasă și foarte diversă. Acum studiez limba română la Iași, dar am fost și în Bucovina și în Ardeal și mi-a plăcut foarte mult.

Este grea limba română?

Limba română are multe trăsături comune cu limba engleză. Atunci când vorbim despre vocabular, sunt multe cuvinte care se aseamănă și multe cuvinte care, dacă ne referim la un domeniu cum este informatica, sunt aceleași. Gramatica nu este ușoară, dar este o limbă foarte frumoasă și interesantă. Nu este ușor de învăţat, dar este o plăcere pentru mine.

Care sunt în viziunea dumneavoastră principalele coordonate ale diplomaţiei culturale?

Cred că diplomaţia culturală este diferită, în comparaţie cu cea tradiţională. Nu vorbim doar despre relaţiile dintre guverne, despre tratate sau lucruri formale. Este mai mult: o înţelegere mutuală între populaţii. Vorbim despre înţelegere. Dacă populaţia din România va înţelege mai bine ce înseamnă Marea Britanie, cultura și valorile britanice vor fi mai bine înţelese în România și invers. În aceste condiţii, vom fi mult mai apropiaţi.

Cum puteţi caracteriza contactul cu limba română și cu spaţiul cultural românesc?

Într-un timp foarte scurt am făcut foarte multe. Am fost la Teatrul Naţional din Iași, unde am văzut un spectacol de operă foarte bun și spectacolul Variaţiuni enigmatice, am văzut filmul Sunt o babă comunistă în cadrul unui festival de film românesc. Am vizitat câteva locuri fabuloase: Bucovina, cu mânăstirile ei. Am fost la Sighișoara și Sibiu, două orașe superbe. Pentru mine este numai începutul. Pe 15 iunie am fost la Ipotești, unde am descoperit locul de naștere al celui mai mare poet român, Mihai Eminescu.

„Informatica este un pol de atracţie la Iaşi”

Cum vi se pare mâncarea românească?

Și acest aspect cultural este foarte important. Am mâncat cu foarte multă plăcere tochitură moldovenească. Am deja câteva feluri preferate, de exemplu, zacusca.

Prin ce poate România să avanseze și să inspire încredere?

Eu cred că cea mai importantă este generaţia următoare. Ea este viitorul. Aici, la Iași, văd pe străzi mulţi tineri, studenţi la cele cinci universităţi. Informatica este un pol de atracţie la Iași. Studenţii de la Medicină reprezintă și ei o latură foarte importantă. Prin eforturile lor, viitorul României va fi unul bun.

Dacă ar fi să identificaţi reperele comunicării interculturale româno-britanice, care ar fi acelea?

Sunt foarte multe. Un aspect foarte important este limba engleză. Avem universităţi foarte bune. Am citit recent un sondaj care caracteriza zece universităţi din lume. Patru dintre acestea sunt din Marea Britanie. Avem o instituţie culturală britanică, Consiliul Britanic, care lucrează foarte bine în România, la Cluj, București și Iași. Sunt foarte multe legături culturale. De exemplu, la Craiova este un festival de teatru Shakespeare. Sunt foarte mulţumit că sunt două Institute Culturale Române la Londra.

Cum interpretaţi interesul Prinţului Charles pentru cultura tradiţională din spaţiul românesc?

El iubește România și apreciază foarte mult tradiţia rurală. A făcut foarte multe în Ardeal pentru promovarea tradiţiei, susţinând dezvoltarea agroturismului. Spunea chiar că are aici niște rădăcini. Știu că, pentru el, venirea în România este o vacanţă plăcută.

Ce v-aţi propus în mandatul pe care îl veţi începe cât de curând?

Cel mai important aspect este că relaţiile bilaterale sunt foarte pozitive. Avem o discuţie prietenoasă cu guvernul și multe instituţii române, dintr-o gamă largă de domenii: siguranţă, economie, Europa, susţinerea cetăţenilor. Rolul meu principal este să continui sprijinirea dezvoltării acestor relaţii. Guvernul britanic vrea, de exemplu, ca mai multe firme românești să exporte în Europa. Ambasada împreună cu Camera de Comerţ susţin firmele mici și mijlocii britanice care doresc să facă afaceri în România.

„Alegerile europene nu au interesat, în general, prea multe persoane cu drept de vot”

În urmă cu o jumătate de an, britanicii așteptau cu emoţie invazia românească. Milioane de compatrioţi ar fi trebuit să ia calea Regatului Unit după ce restricţiile de muncă fuseseră ridicate. „Prevestirile” erau făcute de Nigel Farage, politicianul care a câștigat cu echipa sa alegerile europarlamentare de acum câteva săptămâni. Nu a câștigat însă și pariul pe care l-a pus cu imigranţii români. Cum comentaţi această situaţie?

Românii sunt bineveniţi în Marea Britanie. În ceea ce privește Tratatul de la Lisabona, fiecare cetăţean al Uniunii Europene are dreptul de a munci și a locui în orice ţară din Uniune. Sunt mulţumit că în România există o comunitate de cetăţeni britanici care muncesc într-o gamă largă de domenii și care fac lucruri foarte bune pentru această ţară. În Marea Britanie, românii care vor să muncească sau să studieze sunt primiţi bine. De exemplu, la Londra am avut o întâlnire cu studenţi români. Toţi mi-au spus că au avut parte de o experienţă frumoasă. Sunt foarte multe exemple de români care au succes în Marea Britanie. De exemplu, medici, oameni de afaceri sau artiști.

Unul din patru britanici crede că imigraţia e dăunătoare pentru Regatul Unit, conform unui studiu recent publicat. Dar de la începutul anului – de când s-au ridicat restricţiile pe piaţa muncii – numărul românilor care au ajuns în Anglia a scăzut cu 4 000 faţă de 2013.

Important este că trei dintre aceștia cred că migraţia nu este dăunătoare. Sunt îngrijorări în fiecare ţară atunci când se vorbește de migraţie, dar nu trebuie să exagerăm, totuși.

În contextul ultimelor alegeri pentru Parlamentul European, rezultatele votului atestă că principalul partid din Marea Britanie a devenit United Kingdom Independence Party. E un semnal îngrijorător?

Cum spuneam, ca diplomat, trebuie să respect rezultatul alegerilor din Marea Britanie. Acest partid a avut cel mai mare procent în ceea ce privește alegerile pentru Parlamentul European, peste 20%. Au fost peste conservatori și laburiști. Pentru guvern și politicieni este important să „asculţi” votanţii. Procentul care a votat la aceste alegeri este foarte mic. Cred că acesta este semnalul îngrijorător. Alegerile europene nu au interesat, în general, prea multe persoane cu drept de vot. Au votat mai puţin de 30%. Pentru mine, acesta este semnalul care ar trebui să ne îngrijoreze.

Ce vă place să citiţi?

Este clar că în această perioadă încerc să citesc cât mai multe lucruri despre România. Am mai citit o carte care se numește Între pădure și apă, scrisă de Patrick Leigh Fermor, un scriitor din perioada interbelică ce a vizitat România.

Ce sfat aveţi pentru români după ce aţi făcut cunoștinţă într-o oarecare măsură cu această ţară?

Sunt încântat de ce am găsit aici. Sunteţi un popor primitor, deschis și aștept cu plăcere perioada pe care o voi petrece în România.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe


Ruinele, ieri și azi

Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca romantică, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2016

 

Cartea lui Doris Mironescu are la origini niște întrebări aparent simple: în jurul cărui trecut ne construim un fel aparte de a fi alături de ceilalți?; altfel formulat, cum păstrăm amintirea unor însușiri comune?; și cum salvăm acea memorie împărtășită cu cei de lângă noi și pe care o echivalăm, de obicei, cu ideea de identitate? Autorul găsește răspunsul în gândirea lui Jan Assmann, teoretician preocupat de mecanismele ce asigură reînnoirea și stabilizarea acelor sensuri pe care noi

> Citește integral