Furtună şi eleganţă

Adrian Niţă Publicat la: 24-02-2015

Recentele alegeri pentru Parlamentul European au produs schimbări majore atât pe scena politică europeană, cât și pe cea mioritică. Ascensiunea extremismului de dreapta și a neonazismului european au primit confirmări prin mandatele de europarlamentar pe care le-au câștigat.

În Franţa, curentul antieuropean începe deja să crească, provocând noi (vechi) tensiuni între Germania și Franţa. Germania, motorul Europei, este considerată un fel de prevestitor al distrugerii construcţiei tocmai prin faptul că este cel mai puternic partener și discută de pe poziţii de forţă.

Pesemne că tocmai lipsa dialogului, a comunicării între actorii politici europeni conduce spre asemenea idei absolut aberante și periculoase pentru șubredul edificiu european. În loc să se vadă lucrurile care ne unesc, care ne ţin împreună, extremiștii de toate culorile văd exclusiv ceea ce ne deosebește, părţile negative și neajunsurile structurii europene. În plus, este evident că Franţa are un președinte șters, nepriceput, populist, ce a venit exact după un om al dreptei pragmatic și eficient, care a condus economia Franţei spre rezultate bune, exact cum a făcut în America atât de hulitul Clinton. Nu e deloc de mirare că în Franţa extremiștii lui Marine Le Pen au câștigat în faţa unui electorat apatic, scârbit de clasa politică.

Pe plan intern, deși PSD a câștigat jumătate dintre mandatele europene, curentul general este îndreptat împotriva guvernării corupte și incompetente a așa-zisei stângi mioritice. Scăderea încrederii în politicienii de stânga a atins cote istorice, iar tendinţa se va accentua.

Mișcarea cea mai spectaculoasă a venit de la Sibiu, a doua zi după alegerile europene, când Klaus Iohannis a anunţat că demisionează din funcţiile de conducere din cauza scorului slab obţinut de partid. Această demisie a avut ca efect scoaterea definitivă din scenă a lui Crin Antonescu, un politician cu cote de încredere ajunse la genunchiul unei broaște. El tocmai anunţase că nu va demisiona, mergând exact pe linia lipsei de seriozitate proprie unui politician tipic mioritic.

Furtuna generată de Iohannis a început să facă urme pe toată scena politică românească. E un moment prielnic pentru dreapta, în cazul în care va reuși să lase orgoliile și să se unească pentru a-l sprijini pe singurul candidat credibil al momentului, adică pe Iohannis. Momentul vine exact la timp, căci dreapta nu avea un candidat pentru viitoarele alegeri la președinţia României, spre deosebire de foarte bine organizatul partid politic al foștilor (și actualilor) nomenclaturiști de Dorobanţi și al foștilor activiști și securiști.

Gestul lui Iohannis, unul nemaiîntâlnit pe aceste plaiuri de la sinuciderea lui Decebal în urma pierderii războiului cu romanii, va avea plăcuta consecinţă de a contribui la începutul însănătoșirii clasei politice și, astfel, a întregii societăţi românești.

Dar să nu zăbovim prea mult asupra politicii, căci viaţa noastră nu este făcută numai din și nici pentru politică. Suntem cu toţii fiinţe complexe, cu multe preocupări, roluri și statute, așa că, dacă avem insatisfacţii ori amărăciuni dinspre viaţa politică, avem fericirea să ne găsim plăcerile și bucuriile în alte domenii. Așa este cazul târgurilor de carte: sunt excelente prilejuri de bucurie, oaze de liniște și normalitate, o lume pașnică a literelor și ideilor care reușesc an de an să ne mai ia din plumbul de pe aripi.

Recentul târg de carte Bookfest 2014, ce a avut ca invitat Polonia, tocmai s-a încheiat, iar impresiile, bilanţurile, recordurile etc. abia acum încep să fie date publicităţii. Cele câteva zile ale evenimentului au prilejuit întâlniri admirabile cu oameni și idei, discuţii și povești de neuitat, încălzind atmosfera Republicii literelor și anul acesta.

Tot în aceste zile, un alt mare eveniment este turneul de tenis de la Roland Garros. În cele două săptămâni ale turneului, aflat în plină desfășurare când scriu acest text, vedem o competiţie foarte aprigă, dar, spre deosebire de cea politică, este una corectă, morală, plină de eleganţă și de respect pentru celălalt. Chiar și o rivalitate teribilă, nemaiîntâlnită în era Open, cum e cea dintre Nadal și Đoković (au disputat deja 41 de meciuri, scorul fiind 22 la 19 pentru spaniol), se face în cadrele unei sportivităţi la care cei care fac parte din politică ar trebui să fie obligaţi să se împărtășească.

Dar să fim optimiști, climatul politic românesc se va îmbunătăţi, chiar și fără acordul politicienilor, prin respectul absolut pentru legi, prin aderenţa României la UE, prin încrederea că tinerii de azi înţeleg necesitatea statului de drept bazat pe domnia legii mult mai mult decât o pot face membrii clasei politice actuale. O clasă politică ce începe să-și dea obștescul sfârșit.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe