Tableta de lut (3)

Mircea Gheorghe Publicat la: 24-02-2015

Găsim la Baltasar Gracián (1601-1659), în Oráculo manual y arte de prudencia, un aforism (248) intitulat „A nu se entuziasma de ultima noutate”: „Există oameni dominaţi de ultima informaţie […]. Simţirea și dorinţele lor sunt de ceară. Ultima [informaţie] îi marchează și le șterge pe toate celelalte dinainte. Nu îi câștigi niciodată deoarece cu aceeași ușurinţă îi pierzi. […] Nu sunt buni să ai încredere în ei, rămân copii toată viaţa și în felul acesta, cu nestatornicie în sentimente și judecăţi, trec șovăitori, împleticindu-se, de la una la alta, totdeauna instabili în voinţa și în opiniile lor”.

Baltasar Gracián trăia într-o epocă în care se percepeau primele semne ale marilor dezbateri de idei ce vor domina sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea și poate că era prea sever cu contemporanii lui. Era un curtean, un om al vechiului regim și mobilitatea intelectuală îl deruta, simţea că i se mișcă pământul sub picioare. Dar când ne gândim la noi, cei de astăzi, care, spre a ţine pasul cu ultimele noutăţi tehnologice, trebuie să ne schimbăm la fiecare patru-cinci ani mașinile, televizoarele, calculatoarele, telefoanele mobile etc., parcă ar avea dreptate în privinţa infantilizării. Lumea de azi e plină de jucării și, corelativ, de copii adulţi și bătrâni, mândri de ele și de ei.

*

Eroismul e un model, dar nu o datorie civică. Nu putem fi cu toţii eroi, după cum nu putem fi cu toţii Napoleon, Leonardo Da Vinci, Beethoven sau Einstein. Dacă eroismul, talentul și înzestrarea extraordinară ar fi la îndemâna tuturor, n-am avea nici un motiv să vibrăm de admiraţie în faţa eroilor și a oamenilor de geniu și să le perpetuăm memoria. Așa încât acuzaţiile de lașitate, de oportunism, de poltronerie etc. formulate la adresa unor comunităţi naţionale întregi sunt absurde. Poporul, orice popor, e format dintr-o majoritate zdrobitoare de inși a căror datorie fundamentală este să fie buni cetăţeni. Adică să respecte regulile de convieţuire civilizată și să plătească cinstit impozitele. Atât. Nu pot fi blamaţi pentru deruta și derapajele morale provocate de tâlharii istoriei care le blochează temporar drumul și-i terorizează.

*

Se știe, nu ai nici o șansă de acord cu un ins de rea-credinţă. Dacă ai opinii diferite de-ale lui, te consideră un dușman care trebuie destabilizat cu orice preţ. Adevărul nu contează, important e doar să-ţi impună ce crede el și să aibă ultimul cuvânt. Chiar dacă știe că e greșit. Va face procese de intenţii, va abate discuţia într-o direcţie care nu duce nicăieri, va face sofisme, va ironiza, te va denigra spre a-și atrage sprijinul altora, va înjura, va deveni în cele din urmă violent. La fel fac și regimurile politice totalitare.

*

Câteva picături de vin sunt îndeajuns pentru a-i simţi gustul. Nu este nevoie să bei toată sticla. Nu e la fel și cu cărţile? Autorii lor își închipuie că fiecare pagină pe care o scriu merită să fie citită cu lupa, dar realitatea e cu totul alta. Timpul e mult prea scurt, iar codrii de cărţi, bune și rele, mult prea deși pentru puterile unui simplu cititor. Doar operele clasicilor au dreptul la examinarea artei lor la microscop. Sau cele care au șansa unui lector pasionat să descopere comori acolo unde nu caută nimeni.

*

La ora bilanţului, valoarea unei vieţi ar trebui măsurată nu prin apropierea de o iluzorie ţintă finală, ci prin lungimea drumului parcurs către ea. Să nu ne simţim umiliţi privind înainte infinitatea drumului rămas nestrăbătut, ci să ne consolăm cu depărtarea punctului din care am pornit. Handicapurile de orice fel (personale, familiale, sociale) să nu mai devină o sursă de amărăciune și de ranchiună faţă de alţii mai norocoși ca noi, ci un motiv de mândrie fiindcă nu ne-au împiedicat totuși să avansăm.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe