Din jurnalul unui ludic infatigabil

Bogdan Ulmu Publicat la: 24-02-2015

Victor Ioan Frunză despre un coleg: „Are erorile unui regizor mare!”. Care-s alea? Cum le deosebești de gafele unui regizor… mic?

Dincolo de tachinare, mărturisesc: sună al naibii de bine!…

*

Pentru că tot vorbim de teatru: pe blog am găsit o cronică la un spectacol despre care se spunea că „are de toate, fără a avea totul!”. Mda…

Cum e să cauţi totul într-o montare? Poţi găsi? Și e bine când găsești, într-o reprezentaţie, totul?! Nu-i excesiv?

Devine periculoasă uneori jonglarea cu verdictele. Căci și la o cronică scrisă se poate folosi judecata respectivă, nu?

*

O doamnă frumoasă, cadru universitar, e jignită de faptul că am asociat-o termenului frivolitate. Încerc s-o lămuresc că, pentru mine, frivolitatea are conotaţii absolut decente, chiar admirative (dau câteva exemple din clasicii ruși; ea rămâne botoasă, adică neconvinsă).

După o scurtă perioadă, dau peste o afirmaţie a lui Paleologu, care mă unge la inimă: „Am convingerea că frivolitatea este prefigurarea profunzimii” (revista Orizont, nr. 10/ 1998). I-o trimit. Cedează.

A urmat un minunat dialog epistolar și o elegantă prietenie.

Ce-nseamnă să găsești citatul potrivit, la momentul potrivit!…

*

Churchill spunea că are toate virtuţile care-i displac și nici unul dintre viciile pe care le admiră. Evident, era autoironic.

Vorba lui de spirit (demnă de Oscar Wilde!) m-a pus pe gânduri. Fiindcă n-am cunoscut nici o virtute și – vai! – nici un viciu! (sunt sincer, credeţi-mă!).

Patimi, da! Pasiuni, așijderea. Dar cum părăsesc eu această lume fără să mă fi dedulcit la virtuţi și vicii?!

Singura consolare: trei sferturi din omenire e-n situaţia asta…

Singura mâhnire? Sunt și un individ comun!…

*

În ziarul Metropolis, o publicaţie online pe care o primesc zilnic, o duduie cronicăreasă cu prenume agreabil (Andrada) afirmă că actriţa Anca Bejenaru de la Teatrul Nottara împlinește 35 de ani.

Imposibil! Acum fix 41 de ani juca într-un spectacol de-al meu de la Clubul Universităţii bucureștene.

Să fie informarea/documentarea chiar atât de „peste mână” pentru un jurnalist din anul 2014?

*

La TV, în anumite emisiuni de știri, suntem avertizaţi că „urmează imagini care vă pot afecta emoţional”. E-te, scârţ!

Dar și-n Medeea, Hamlet, Romeo și Julieta, Othello, Război și pace, Însemnările unui nebun ș.a. sunt secvenţe care ne pot afecta emoţional, nu? Acolo de ce nu suntem avertizaţi? Fiindcă intelectualii și analfabeţii au sânge rece, nu?

Bine-ar fi!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe