Mitul perfecţiunii Şi iluziile intelectuale

Daniel Şandru Publicat la: 24-02-2015

Inclusiv pe dimensiunea sa culturală, spaţiul public românesc relevă întreţinerea recurentă a unor iluzii ce proiectează, în planul imaginarului social, un soi de mit al perfecţiunii către care aspiră o veritabilă „elită vizionară”, neînţeleasă, însă, de cei care, din variate motive, nu au acces la „adevărul revelat”. Din câte îmi pot da seama, o astfel de structură mitică include multiple componente, de la cea a „excepţionalismului” pe care și‑l revendică membrii diferitelor „grupuri de prestigiu”, trecând prin aceea a unui tipar de societate construită raţional și existentă doar în plan mental și ajungând până la respingerea a tot ceea ce nu se înscrie, categorial, în arhitectura ideatică pe care acest tipar îl presupune. E‑adevărat: realitatea socială este imperfectă, cea românească, poate, cu asupra de măsură, și de aici decurge probabil nevoia de raportare la un ideal regulativ. Dincolo de rolul său normativ, acesta din urmă nu se poate impune, însă, prin dictat intelectual, oricât de mult le place unora să viseze la statutul „excepţional” pe care, chipurile, l‑ar deţine. Este la fel de adevărat: antropologii și sociologii,

asemenea istoricilor, nu ar mai avea, printre obiectele lor de studiu, imaginarul social, în absenţa unor proiecţii de tip utopic. Însă, cum știm deja, utopiile sunt periculoase, chiar dacă sunt produse ale intelectualilor, iar ideea „excepţională” că ele trebuie puse în practică într‑o manieră „raţională” anulează însăși funcţia critică a raţiunii. Nu mai puţin adevărat: categoriile etice rămân repere pentru interpretarea realităţii, însă trasarea unei „frontiere interne” în plan social, între „noi”, artizanii binelui, și „ei”, profanii ce nu au acces la acesta, e foarte departe de normalitatea atitudinii intelectuale, fiind mai curând o expresie a unui maniheism structural.

Nimic din cele redate mai sus nu arată că mitul perfecţiunii se va dezintegra; e de crezut că el se va edulcora în timp, pentru a reveni ulterior, în funcţie de evoluţia contextului social, dat fiind că imaginarul însuși are un caracter procesual. Prezente vor fi, însă, mereu iluziile intelectuale ce fundamentează structura ușor redemptivă a acestui mit. Ele se află în spatele măștii autenticităţii pe care intelectualii ce le întreţin o poartă cu o savantă naturaleţe. Spre exemplificare, aș identifica mai întâi iluzia detașării.

Circumscrisă conjecturii „turnului de fildeș”, aceasta are drept nucleu credinţa că intelectualii sau (și aici e musai ca tonul să fie grav!) „oamenii de cultură” trebuie să fie detașaţi de realitatea socială, mai cu seamă de dimensiunea politică a acesteia. Problema este că, oricât de „detașaţi” își imaginează că ar putea fi, realitatea în care trăiesc rămâne amprentată social și politic, iar problemele de ordin social și politic sunt chestiuni ce trebuie interpretate și intelectual, având inclusiv o încărcătură culturală. Ar fi, apoi, iluzia obiectivităţii, remanenţă a visului pozitivist ce își propunea „să ridice” umanioarele la nivelul aceluiași statut pe care îl deţin știinţele naturii. Pretenţia de obiectivitate este jucată intelectual (în plan iluzoriu, desigur!) de fiecare dată când aflăm că domeniul cultural e liber de valori ideologice, de parcă, vorba lui Karl Mannheim, ar exista un cârlig care, agăţându‑ne de la spate, ne‑ar putea extrage din mediul în care suntem socializaţi, eliberându‑ne astfel de „păcatul” de a interpreta subiectiv realitatea. Aș menţiona, în fine, iluzia necesităţii

istorice. Chiar dacă relevarea „mizeriei istoricismului” s‑a produs nu doar ideatic, ci și faptic, există o anumită credinţă ce susţine că istoria are un curs prestabilit și că, în cadrul acestuia, intelectualii deţin, cum altfel, un rol „destinal”; prin urmare, covorul roșu ar trebui să le fie deja așternut la picioare.

În mod evident, realitatea e departe de asemenea (auto)amăgiri. Pentru simplul motiv că ea nu este exclusiv o producţie intelectuală.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe