Un nou pas în direcţia demolării învăţământului

Adrian Niţă Publicat la: 24-02-2015

Se observă extrem de limpede cum procesul prin care întreprinderile de stat din România au fost intenţionat distruse în folosul anumitor persoane va fi copiat de către instituţiile de învăţământ. Ceea ce va însemna distrugerea definitivă a societăţii românești în ansamblul ei pentru următoarele câteva decenii.

În mod concret, la punctul 36 din OUG nr 49/2014 se modifică art. 122, al. 3 din Legea 1/2011, în sensul că iniţiativa înfiinţării unor instituţii de învăţământ superior particular și confesional aparţine unei ,,persoane fizice sau unui grup de persoane fizice” (am trecut între ghilimele modificarea propusă de guvernul Ponta). Cu alte cuvinte, nu numai asociaţiile, fundaţiile și cultele pot înfiinţa universităţi, dar și persoanele fizice.

Problema în acest caz nu este că Legea 1/2014 ar fi îngrădit vreun drept al cuiva (căci numărul universităţilor private e deja foarte mare; nu ar mai fi cazul de alte sereleuri eliberatoare de diplome obţinute contra cost), ci că acum se face un fel de reparaţie. Problema este că, în mod manifest, se propune o măsură pentru un potenţat care are anumite interese în acest domeniu, probabil un baron local care vrea să‑și înfiinţeze propria universitate.

Dar, mai mult, acest articol, împreună cu dreptul instituţiilor de a înfiinţa ,,societăţi, fundaţii, asociaţii, unităţi de învăţământ preuniversitar” (pct. 38, ce modifică art. 129, al. 1 din Legea 1/2011) conduce la o situaţie uluitoare. O universitate poate înfiinţa un ONG, o societate comercială etc. care să administreze anumite unităţi ale universităţii (de exemplu, o fermă agricolă). Câștigurile de aici nu pot aparţine universităţii (întrucât aceasta e o instituţie nonprofit), așa că toate veniturile se distribuie exclusiv spre administratorii societăţii (rudele, prietenii sau clientela politică a unora). La desfiinţarea acestor societăţi, fondatorul rămâne cu patrimoniul. Deci o parte din instituţie trece în mod legal în mâinile unor persoane fizice (desigur, cele care conduc instituţia; metoda MEBO e căzută în dizgraţie de multă vreme).

După părerea mea, această situaţie (incredibilă, uluitoare) deschide calea îmbucătăţirii instituţiilor de învăţământ, privatizării, căpușării, vânzării‑cumpărării și în cele din urmă a trecerii avuţiei de la stat la o persoană fizică (sau un grup de persoane fizice). Nu trebuie uitat că doamna Andronescu a militat de ani buni spre așa ceva. Iată că acum primește cadoul mult dorit. Probabil că în câţiva ani clădirile și mai ales pământul Politehnicii București vor dispărea.

Faptul că OUG nr. 49 este cu dedicaţie se vede și din prevederile punctului 51. Aici se modifică durata mandatului de rector de la patru ani la… infinit. În vechea formă, la art. 213, al. 7 din Legea 1/2011 se spune că ,,mandatul se prelungește cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare”. Ei bine, ce am menţionat între ghilimele s‑a scos, deci poţi sta rector până la adânci bătrâneţi și, ceea ce este și mai uluitor, fără concurs.

În atare condiţii, recentele luări de poziţie ale ministrului sau ale Consiliului Na­ţio­nal al Rectorilor, cum că OUG nr. 49 ar fi bună etc., sunt evidente reacţii ce confirmă că modificările sunt făcute în folosul personal al unora dintre ei.

Alte prevederi sunt fie bizare, fie copilărești. Dar, oricum ar sta lucrurile, vor contribui cu toate la amplificarea coborârii calităţii învăţământului. Posibilitatea urmării doctoratului la frecvenţă redusă nu e, în sine, o măsură rea, dar e rea în condiţiile noastre. Dacă am avea un învăţământ de calitate, dacă s‑ar face serios carte la toate universităţile și la toate specializările, lucrurile ar sta diferit.

Măsuri multe sunt propuse pentru sistemul liceal, dar sunt la fel de politizate, cu dedicaţie sau pur și simplu bizare. De exemplu, președintele consiliului de administraţie se propune a fi directorul, în loc să fie ales. Cum directorii sunt numiţi de inspectorat, în loc să dea concurs, este evident că se va perpetua încrengătura politico‑financiaro‑mafiotă și de la acest nivel.

Măsura celei de‑a treia sesiuni de bacalaureat este populistă și complet nerealistă. În plus, ea se leagă de propunerea meditaţiilor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior. Cum nu sunt fonduri pentru așa ceva, e o măsură care seamănă cu vânzarea unei vrăbii de pe gard.

Nu știu dacă OUG 49 este neconsti­tuţio­­nală, dar știu sigur că ea conţine măsuri care vor contribui decisiv la degradarea învăţământului, la creșterea politizării, la feudalizare și căpușare, fraudă, imoralitate și toate cele ce decurg dintr‑o cutie a Pandorei pe care o deschide un guvern absolut incompetent și inconștient.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe