Circ, dar nu și pâine. La Cupa Mondială.

George T. Şipoş Publicat la: 24-02-2015

Deși nu sunt un mare microbist, iar fotbalul este un sport la care nu ai cine știe ce acces când locuiești în Statele Unite, nu poți să nu participi, măcar din principiu, chiar dacă din fața televizorului, la acest extraordinar festival al sportului care este Cupa Mondială la fotbal. Așa că m‑am instalat în fotoliu pentru a mă implica într‑o mișcare socială pe cât de impresionantă prin încărcătura emoțională, individuală și națională, pe atât de înfricoșătoare tocmai din cauza acelei încărcături.

Ca și pe vremea când mă implicam activ în acest sport, nu am fost impresio­­nat de ceea ce‑am văzut: greșeli de arbitraj, violenţe pe teren între jucători, unul dintre ei chiar mușcându‑l pe altul ca doi copii pe maidan, echipe „mari” ce reușesc cumva să câștige în faţa celor mici, în ciuda faptului că nu demonstrează nici mai mult talent, nici mai multă muncă pe teren. Am văzut Croaţia pierzând un meci mai degrabă plictisitor în faţa Braziliei cu ajutorul neprecupeţit al unui arbitru japonez, am mai văzut Camerunul pierzând în faţa Mexicului, care, cel puţin din perspectiva mea de neavenit, nu a demonstrat nici un fel de talent deosebit deasupra echipei africane, am văzut jocuri anoste, dar și câteva antrenante. Când scriu aceste rânduri s‑au încheiat deja semifinalele, iar ţara gazdă, Brazilia, a fost învinsă rușinos de Germania în faţa propriilor suporteri. Nu mi‑a plăcut niciodată aroganţa jucătorilor brazilieni, acea atitudine de zei ai fotbalului pe care o abordează deseori fotbaliștii echipei Seleção, dar mi‑a părut rău să îi văd pierzând atât de urât acasă la ei.

Înfrângerea brazilienilor în semifinală a avut însă darul de a redeschide și rănile numai superficial închise cauzate de problemele sociale și economice ale Braziliei pe care Cupa Mondială nu numai că nu le‑a vindecat, ba chiar le‑a acutizat. Manifestaţiile antiguvern și anti‑FIFA de pe străzile marilor orașe braziliene din primele zile ale Cupei Mondiale au fost încet, dar sigur camuflate, strigătele de revoltă au fost acoperite de cele de încurajare a echipei naţionale… Circul a prevalat asupra nevoii de pâine.

După estimările CNBC, guvernul brazilian a cheltuit peste 11 miliarde de dolari pentru acest eveniment, care pe termen lung nu va îmbunătăţi cu nimic situaţia milioanelor de brazilieni care trăiesc în sărăcie lucie. Aceste cheltuieli, combinate cu cele pe care le implică organizarea Jocurilor Olimpice de Vară de la Rio de Janeiro din 2016 și cu încetinirea drastică a creșterii economice a Braziliei, în condiţiile crizei financiare mondiale declanșate de falimentul Lehman Brothers din 2008, nu au darul de a‑i liniști pe cei 20% dintre brazilieni care trăiesc la limita sărăciei, mai ales în mediul rural. Demonstraţiile însoţite de ciocniri violente între poliţie și manifestanţi în mai toate marile orașe braziliene unde au avut loc meciurile Cupei Mondiale au avut un singur scop: acela de a demasca ipocrizia și minciuna guvernului brazilian, care a promis că nu va cheltui mai mult de un miliard de dolari din banii contribuabililor pentru această Cupă Mondială, dar și de a acuza FIFA de mușamalizarea adevăratelor sacrificii făcute de populaţie pentru a înlesni găzduirea acestui eveniment sportiv mondial.

Din păcate și spre completa satisfacţie a unor comentatori sportivi americani de la posturile de televiziune care transmit meciurile, mai interesaţi de continuarea fără greș a meciurilor decât de rezolvarea problemelor sociale ale Braziliei, acum, la finalul Cupei Mondiale, sărăcimea din favela se va întoarce la traiul mizer de zi cu zi, în care până și adunarea banilor pentru un bilet de autobuz pentru a ajunge în cartierele bogate, unde se mai poate găsi de lucru, este un deziderat greu de împlinit. În același timp, patru dintre stadioanele construite din sărăcia brazilienilor vor rămâne pustii, simboluri ale aroganţei unui guvern căruia nu îi pasă de propria populaţie, ci de umplerea buzunarelor unor potentaţi guvernamentali sprijiniţi solid de corporaţii globale și ale unei organizaţii sportive internaţionale, FIFA, pe care, din indolenţă și corupţie, nu o zguduie nimic.

După mizerabilul eșec economic al Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci de la începutul acestui an, o demonstraţie de forţă a unui președinte rus care nu dă doi bani pe nivelul de trai al celor pe care, cel puţin teoretic, îi reprezintă în mod democratic și pentru care hotărârea cheltuirii a 51 de miliarde de dolari este luată cu ușurinţă, Cupa Mondială la fotbal din Brazilia se alătură evenimentelor în cadrul cărora circul, și nu pâinea primează. E trist că milioane de oameni sunt reduși în lumea contemporană la o existenţă bazată pe cele două elemente definitorii ale despotismului roman. Dar că sunt forţaţi să accepte circul fără pâine e și mai trist.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe