Cu o floare luterană nu se face primăvară

Nicu Gavriluţă Publicat la: 24-02-2015

O temă clasică în sociologia religiilor – relaţia dintre mentalitatea protestantă și puterea politică – redevine actuală în România anului electoral 2014. Vor alege românii un președinte de etnie germană și confesiune luterană? Eu cred că nu. De ce? Pentru că, în România, este prea puternic acum Partidul Social Democrat. Majoritatea celor care vor merge la vot – admiratori și fani ai Antenei 3 – vor vota simplu și pragmatic cu Victor Ponta. Aversiunea faţă de fostul PDL (astăzi recosmetizat) și Traian Băsescu este încă foarte vie, iar amintirea tăierii salariilor la fel.

Prin urmare, majoritatea tăcută a României profunde nu va vota alianţa partidelor de dreapta, chiar dacă Alianţa Creștin-Liberală propune ca președinte un român de etnie germană și de confesiune luterană. Bine, dar românii respectă profund mentalitatea germană, ar putea susţine cititorul neconvins. Conform cercetărilor sociologice, el are dreptate. Majoritatea imaginilor, reprezentărilor și stereotipurilor despre germani în România momentului de faţă sunt pozitive și foarte pozitive. În cazul etnicilor germani din România, scala distanţei sociale este cea mai mică (fapt pozitiv). La antipod, ţiganii au scala distanţei sociale cea mai mare (fapt negativ).

Într-adevăr, imaginea socială a neamţului generic este deseori exemplară, după cum argumentează Andrei Oișteanu într-un recent articol publicat în Revista 22. Totuși, majoritatea românilor nu aleg ,,neamţul imaginar”. Chiar dacă Iohannis va deveni președinte, nu am motive de optimism în ceea ce privește schimbarea la faţă a României. De ce? E simplu: cu o floare nu se face primăvară! Avem nevoie de o nouă structură politică germană, nu de un singur om. Bunele intenţii și realizările admirabile ca primar al Sibiului nu sunt suficiente pentru a schimba România la faţă. Din nefericire, ea nu poate fi schimbată acum nici din interiorul politicii românești.

Pentru mine, acest fapt continuă să fie un mister. Știm bine că nu poţi ajunge în politica mare din România dacă nu aduci bani sau voturi. Odată intrat, Leviathan-ul politic, mediatic și administrativ – susţinut liminal de legile economiei subterane – te transformă dintr-un om cumsecade într-o lichea. Dacă refuzi cu demnitate metamorfoza, atunci ești marginalizat sau chiar exclus. Rămâi „sărac și cinstit”.

Cu privire la percepţia politicienilor de alte confesiuni de către românul majoritar, nu mă tem de manipularea pro-PSD pe care BOR sau anumiţi preoţi ar face-o în următoarea campanie prezidenţială. BOR a colaborat bine și foarte bine cu orice conducere politică din România și o va face în continuare. În locul BOR, absolut orice confesiune religioasă din România ar proceda la fel.

Îmi este în continuare frică de altceva: de ignoranţa majorităţii românilor cu privire la alte confesiuni creștine și religii din România. Ca sociolog, pot aduce argumente serioase din cercetările de teren pe această temă. Iohannis este luteran, iar mulţimea mută habar nu are despre două-trei idei de bază ale luteranismului. Așadar criteriul religios nu funcţionează conștient în mintea alegătorilor români din cauza necunoașterii și a lipsei de interes real faţă de minoritarii religioși, pe care îi ignoră voioși și senini atât timp cât sunt lăsaţi în pace. În joc este motivul „toleranţei pasive” (Constantin Cuciuc), o maladie bazată pe ignoranţă și nepăsare. Să așteptăm alegerile din toamna anului 2014. Ele îmi vor da (sau nu) dreptate.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe