Oraşe mici, schimbări mari

Dragoş Dascălu Publicat la: 24-02-2015

Că mediul construit din localităţile românești, în care ne petrecem cea mai mare parte din viaţă, este abuzat de administraţii sau investitori nu mai este o noutate. Dar în cazul marilor orașe, dreptul la arhitectură, peisaj și urbanism ne este apărat (mai mult sau mai puţin eficient) de ONG-uri sau organizaţiile profesionale. Chiar și în mediul rural încep să apară tot mai multe iniţiative de protejare, chiar dacă sunt încă exclusiv concentrate pe conservarea unei „identităţi”.

Orașele mici din România, cele sub 50 000 de locuitori, rămân uitate, fiind la cheremul celor cu puterea de a construi. În cele aproximativ 250 de orașe mici din România, dreptul la arhitectură, urbanism și peisaj este o utopie. Evident, aceasta nu este singura problemă a orașelor mici. Lipsa multor servicii, a dotărilor publice, a locurilor de muncă este omniprezentă în aceste locuri. Dar lipsa unui mediu construit de calitate și, prin urmare, a unei calităţi mai bune a vieţii face parte din cercul vicios care duce la depopulare, îmbătrânirea populaţiei și, în final, moartea acestor orașe.

Ruperea acestui cerc vicios poate fi, în anumite cazuri, rezultatul muncii arhitecţilor. Este cazul Reghinului, unde câţiva  arhitecţi au realizat voluntar o serie de proiecte pentru dezvoltarea orașului, discutate împreună cu locuitorii și administraţia. Dintre acestea, proiectul de reabilitare a Canalului Morii a fost realizat fizic împreună cu biroul de arhitectură MNM. Canalul Morii, un curs de apă ce străbate o zonă de blocuri, nu era prezent sub nici o formă în viaţa locuitorilor. Nu numai că nu exista accesul fizic la suprafaţa de apă din cauza pereţilor de beton destul de înalţi, ci, mai rău, pe o parte și cealaltă a acestuia erau construite garaje, blocând astfel și perspectiva către acesta. Cele două maluri, deși parte a aceleiași zone, erau complet separate. Proiectul a presupus amenajarea unor zone de contact cu apa, demolarea garajelor și amenajarea unei promenade de-a lungul Canalului. Astfel, dintr-un element de separaţie, canalul s-a transformat într-un punct central al cartierului. Intervenţia a presupus câteva acţiuni minimale: pavare, plantare, montarea unor bănci și stâlpi de iluminat, amenajarea unor trepte până la suprafaţa apei și câteva obiecte pentru joacă. Calitatea intervenţiei a fost recunoscută prin acordarea premiului pentru spaţiul public din cadrul Bienalei de Arhitectură Transilvania și prin faptul că proiectul a fost finalist în cadrul Premiilor Europene pentru Spaţiul Public în 2014.

Îmbunătăţirea mediului construit în orașele mici poate fi o soluţie pentru creșterea atractivităţii acestora și pentru alte profesii care momentan ezită să intervină: medici, avocaţi și, în timp, investitori, antreprenori la diferite scări. Iar odată rupt cercul vicios al degradării orașului, poate reapărea și o viaţă culturală satisfăcătoare. De aceea în orașele mici ale României este nevoie poate mai mare de arhitecţi decât în orașele mari.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe