O perspectivă asupra masculinului şi femininului

Ramona Ardelean Publicat la: 24-02-2015

Dacă mergem pe intuiţia străveche, aceea că la început a fost visul, văzut ca proiecţie, ca dorinţă din care s-a creat lumea, inclusiv oamenii în determinaţia lor masculină şi feminină, atunci înseamnă că, înainte de orice manifestare, în exterior totul a fost mai întâi visat, dorit, interiorizat.

Dacă lumea s-a născut din vis, adică din dorinţă, atunci înseamnă că atât masculinul, cât şi femininul s-au visat, s-au dorit şi s-au proiectat mai întâi unul pe celălalt şi unul în celălalt, femininul izvorând din visul masculinului, iar masculinul din visul femininului. Cu alte cuvinte, nici una din cele două ipostaze nu-şi are temeiul în sine însuşi, femininul avându-şi temei în visul (idealul) masculinului, iar masculinul aflându-şi temei în visul (idealul) femininului. Altfel cum s-ar putea ele recunoaşte, percepe şi conştientiza ? Cum şi-ar putea ele auzi glasul ?

Aşadar masculinul îşi aude propriul glas, cel mai tainic, prin feminin, iar femininul îşi aude propriul glas prin masculin. Acesta nu e un joc de cuvinte, ci pur şi simplu înţelegerea faptului că numai aşa e posibilă perceperea şi conştientizarea celuilalt, complementar mie.

În sfârşit, dacă prin feminin masculinul îşi aude propriul glas şi îşi vede propriul chip, atunci înseamnă că femininul e glasul şi chipul intim al masculinului, adică centrul masculinului, iar dacă prin masculin femininul îşi aude propriul glas şi îşi zăreşte propriul chip, atunci înseamnă că masculinul e glasul şi chipul intim al femininului, adică centrul femininului. Masculinul e centrul femininului, iar femininul e centrul masculinului. Femininul e, deci, masculin, iar masculinul e feminin, deoarece există un singur centru, unul singur, deopotrivă masculin şi feminin, adică androgin.

Şi nu e, oare, interesant de observat faptul că inclusiv la nivel de parte – masculină sau feminină – se manifestă întregul, unitatea întregului ? Acest aspect e cu atât mai demn de remarcat cu cât e validat de noua paradigmă a mecanicii cuantice, conform căreia partea conţine întotdeauna întregul, adică partea este întregul.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe