Emoţie de august

Mioara Anton Publicat la: 24-02-2015

Liniștea de vacanţă a zilei de 21 august 1968 a fost spulberată de o veste tulburătoare: Uniunea Sovietică hotărâse, alături de celelalte aliate ale Tratatului de la Varșovia, să invadeze Cehoslovacia și să pună astfel capăt Primăverii de la Praga. „Socialismul cu faţă umană” era zdrobit de puterea tancurilor sovietice. Deși membră a alianţei, România nu numai că a refuzat să participe la invazie, dar a condamnat public, prin vocea lui Nicolae Ceaușescu, „marea greșeală și primejdia gravă” a gestului celor cinci.

Invadarea Cehoslovaciei a provocat o intensă emoţie publică, mai ales că secretarul general a ales să se adreseze celor peste o sută de mii de oameni adunaţi în Piaţa Palatului folosind o expresie aparte: „dragi tovarăși, cetăţeni ai ţării românești”. Discursul, încheiat cu îndemnul apărării patriei socialiste, a redeșteptat spaimele antisovietice ale populaţiei, care a văzut în intervenţia din Cehoslovacia o potenţială agresiune împotriva României.

Ameninţarea externă și iminenţa războiului au creat solidarităţi neașteptate. Scrisorile oamenilor obișnuiţi, anonime sau semnate, venite din cele mai diverse medii sociale, îl plasau pe Ceaușescu în galeria de eroi ai neamului. Prin condamnarea invaziei, acesta devenise în ochii cetăţenilor egalul lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Ţepeș sau Dimitrie Cantemir, un demn urmaș al întemeietorilor de două mii de ani ai neamului românesc, Decebal și Traian.

Zbaterile marii politici internaţionale au agitat minţile românilor, care propuneau soluţii îndrăzneţe de apărare împotriva „agresiunii hitleriste” a Uniunii Sovietice. În consecinţă, au crescut cererile de înscriere în gărzile patriotice, dar și solicitările ca România să se retragă din Tratatul de la Varșovia și CAER și să formeze o federaţie cu Iugoslavia. Unii au mers chiar mai departe și au sugerat ca România să devină un „stat unit cu Statele Unite” și să fie organizate reţele de rezistenţă armată.

Psihoza războinică pare să fi cuprins mai ales minţile cele mai sensibile. România se afla într‑un real pericol, iar sugestiile pentru organizarea apărării nu erau de neglijat: de la înarmarea gărzilor patriotice la descifrarea tainelor universului și a mecanismelor logicii vieţii. Unul dintre petenţi, un elev de clasa a XI‑a care dorea să ajungă student la Filosofie, a fost frământat de premoniţii, iar în noaptea atacului asupra Cehoslovaciei a visat că zbura în atmosferă. Călătoriile onirice i‑au furnizat suficiente informaţii pentru întocmirea unor planuri antiatom menite să oprească până și un război în care s‑ar fi folosit farfurii zburătoare!

De o emoţie supranaturală a fost cuprinsă și o mamă din Baia Mare, pe care discursul din 21 august a tulburat‑o profund: „Cuvintele dumneavoastră mi‑au înfiorat fizicul, emoţiile m‑au cuprins și durerea m‑a răpus la pat”. În momente de pericol, cum era cel al unei eventuale agresiuni sovietice, rezistenţa liderului partidului era o garanţie că ţara se afla în siguranţă. În ajutorul secretarului general a venit și o clarvăzătoare din Giurgiu, Ioana Dumitrache, care acuza Uniunea Sovietică de încălcarea principiilor marxist‑leniniste prin ocuparea Basarabiei. Hotărâtă să contribuie la izbânda binelui, aceasta îl avertiza pe Nicolae Ceaușescu că soarta omenirii depindea de informaţiile pe care le primea pe cale divină: „Stimate conducător Nicolae Ceaușescu, Dumnezeu îmi trimite multe știri, dar nu le pot spune pe toate aici în scrisoare, este nevoie să vă vorbesc direct, alături de dumneavoastră și de întregul CC. (…) De nu luaţi legătură cu mine, situaţia întregului glob este în mare primejdie”.

În toată această emoţie publică produsă de evenimentele din Cehoslovacia au fost și voci care îi atrăgeau atenţia secretarului general că succesele din politica externă aveau drept consecinţă pierderea lucidităţii în planul celei interne. O anonimă semnala că politica natalistă, prelungirea programului de mun­că, majorarea preţurilor, modificarea legii pensiilor și creșterea vârstei de pensionare nemulţumeau populaţia, care începea să dea semne de oboseală.

Evenimentele din august 1968 au creat premisele pentru monopolizarea puterii de către Nicolae Ceaușescu și au alimentat cultul liderului suprem. Socie­tatea a reacţionat la unison în faţa pericolului extern, pe fondul resuscitării antisovietismului. Prin fronda deschisă și afirmarea solidarităţii depline între lider și naţiune, Ceaușescu a înregistrat unul dintre cele mai importante succese ale carierei sale politice. De la „erou” la „idol” nu a mai fost decât un pas, Ceaușescu devenind conducătorul unic al patriei socialiste.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe