Cum să-i dăm afară pe liberali și să-i obligăm să ne voteze?

Arthur Suciu Publicat la: 24-02-2015

Așa cum a recunoscut în trecut Adrian Năstase, PSD este un partid respectat, nu iubit. Doar partidele „de dreapta” au fost până acum capabile de dislocări electorale, de modificări de ritm, care trezesc entuziasmul maselor. Pentru a câștiga alegerile, PSD trebuie să se bazeze în schimb pe mobilizarea structurilor de partid și a celor din administraţie. Ordonanţa de Urgenţă nr. 55/2014, prin care migraţia aleșilor locali este legalizată pentru 45 de zile, urmărește tocmai acest lucru. Folosind mijloace administrative specifice, PSD vrea să-și consolideze structurile, sporindu-și astfel șansele de a câștiga alegerile prezidenţiale și punând guvernarea la adăpost, în cazul unei înfrângeri. Decizia este riscantă. Ea poate conduce, prin reacţie, la pierderi nete de voturi și arată că partidul condus de Victor Ponta se teme foarte mult de alegerile prezidenţiale. PSD suferă încă din cauza nerezolvării problemei succesiunii, după pierderea a două scrutine consecutive. Din anul 2000, partidul n-a mai reușit să câștige cea mai importantă funcţie în stat. Conflictul care a condus la destructurarea USL avea, la origine, dorinţa PSD de a-și recâștiga statutul pierdut. În această cheie, USL nici n-a fost mai mult decât un instrument prin care PSD a revenit la guvernare, pentru a revendica apoi candidatura la prezidenţiale. Insistenţa cu care Victor Ponta a susţinut continuarea proiectului USL, chiar și după ce acesta eșuase, cu greu a putut ascunde adevăratele sale intenţii, și anume asumarea candidaturii la prezidenţiale. Acest proiect suferă, evident, de un deficit de legitimitate. Căci, într-un anumit sens, Victor Ponta nu candidează în numele PSD, ci în locul lui Crin Antonescu. El a avut puterea de a-și impune candidatura, dar nu a putut-o impune și liberalilor – sau, mai exact, a făcut totul pe seama liberalilor. Tocmai din partea liberalilor trebuie să vină însă sprijinul determinant în câștigarea alegerilor. Cum candidatura, și așa artificială, a lui Călin Popescu Tăriceanu, care are misiunea de a consolida flancul liberal apropiat de PSD, nu oferă prea multe garanţii de succes, PSD a decis să-și mărească forţa electorală prin atragerea aleșilor locali ai partidelor „de dreapta”. Întrebării „cum să-i dăm afară pe liberali și să-i obligăm să ne voteze?” i s-a dat totuși un răspuns: ordonanţa de urgenţă (o urgenţă a partidului de guvernământ) privind legalizarea migraţiei politice. Pot conduce asemenea practici la succes electoral? Am spus deja că ele sunt riscante. Electorii se pot simţi ofensaţi, ceea ce-i va determina să voteze împotriva PSD. Aceasta se va întâmpla însă numai dacă tradiţia mobilizării electoratului de către partidele „de dreapta” va fi continuată. Deocamdată însă, „dreapta” nu și-a găsit nici pe departe ritmul, iar timp a mai rămas foarte puţin.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe