Traseismul este efectul, deci ţinta falsă

Mircea Kivu Publicat la: 24-02-2015

Ordonanţa de Urgenţă nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală este neconstituţională cel puţin pentru că este evident pentru orice om de bună-credinţă că nu există o situaţie de urgenţă care să o justifice. Iar suspendarea unei legi doar atât cât să producă niște efecte care să-l avantajeze pe semnatarul ordonanţei în campania electorală e contrară oricărei idei despre drept. Mâine s-ar putea să apară o ordonanţă care să suspende legea care pedepsește hoţia doar pentru o noapte anume.


Dar acuzaţia de fond, aceea că ar legaliza migraţia politică (de fapt, nu o face decât provizoriu), nu mi se pare la fel de gravă. Eu cred că orice politician are dreptul să se disocieze, în anumite împrejurări, de partidul la care a aderat. Constituţia spune fără ambiguitate: „Orice mandat imperativ este nul” (art. 69.2). E drept, o spune în capitolul despre statutul deputaţilor și al senatorilor. Dar de ce ar fi mai imperativ mandatul unui primar decât cel al unui parlamentar? La urma urmelor, primul este câștigat în urma unei competiţii strict uninominale, spre deosebire de celălalt, care depinde mai mult de performanţa partidului decât de cea a candidatului.


Problema e cauza care-i determină pe aleșii locali să migreze, în proporţie de masă, către partidele aflate la putere. Aceasta este bine-cunoscută: relaţiile clientelare din administraţie, concretizate în repartizarea discreţionară a resurselor de către Guvern. Nu te ai bine cu puterea? Nu primești bani, nu poţi realiza proiectele locale, nu-ţi poţi respecta promisiunile asumate (cu multă largheţe) faţă de alegători, iar data viitoare vor alege pe altul. Remedii există: în primul rând, reglementarea clară a modului de alocare a fondurilor guvernamentale către administraţiile locale. Apoi, mărirea gradului de autonomie financiară a unităţilor teritoriale – adică mai puţină dependenţă de pixul unui ministru al Dezvoltării sau al unui președinte de consiliu judeţean.
Nu trebuie uitat că traseismul a fost legitimat de apărătorul statului de drept, Traian Băsescu, în 2009, când i-a invitat la consultări pentru formarea unui nou guvern pe reprezentanţii partidului trădătorilor ce avea să se numească UNPR.


Atât timp cât cauzele migraţiei aleșilor nu sunt tratate, blocarea efectului prin lege este inutilă. Știe cineva un singur caz în care un primar a fost demis pentru că și-a părăsit partidul? Primarii care nu mai vor să stea în partidul pe listele căruia au fost aleși o vor face doar de formă, dar în fapt vor acţiona împotriva acestora. La ce folosește PDL faptul că primarul Clujului, Emil Boc, continuă să-și achite cotizaţia la partid (dacă o face), atât timp cât el participă alături de Traian Băsescu la adunările Fundaţiei (nu ale partidului!) Mișcării Populare și susţine deschis candidata pentru președinţie Elena Udrea?
Legea care tratează efectul relaţiilor clientelare, dar nu și cauza nu face decât să adauge un plus de fariseism scenei politice românești.


P.S. În calitate de președinte al Grupului pentru Democraţie Participativă Plenum, am semnat, alături de alte 20 de organizaţii ale societăţii civile, un protest împotriva adoptării OUG nr. 55/2014. Textul este cel de aici: http://expertforum.ro/domnilor-ponta-si-dragnea-nu-puneti-legea-intre-paranteze. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe