Costul de imagine vs oportunitatea politică

Radu Magdin Publicat la: 24-02-2015

E bine să avem încredere în faptul că societatea românească se maturizează. Din mai multe perspective: din unghiul protestelor societăţii civile la adresa traseismului, respectiv din perspectiva încrederii că oportunitatea politică va fi contrabalansată de un cost mai mare de imagine – foarte probabil tradus în voturi – pentru iniţiatorii acestui proiect.

Combaterea traseismului este o chestiune-cheie pentru societatea noastră, căci ţine de ideile de onestitate și continuitate. Dacă ai candidat pe lista unui partid în administraţia locală, e normal să rămâi acolo până la finalul mandatului tău. Dacă sistemul nostru este pervertit la capitolul relaţia plan central – plan local, asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să-l schimbăm în bine și că singura soluţie rămâne cedarea, coborârea standardelor. Nu, răspunsul stă în combativitate, iar la 25 de ani de la Revoluţie, după un sfert de secol de perpetuă tranziţie, românii merită să ducă măcar o bătălie principială „până la capăt”.

Dacă primarii se simt ameninţaţi, să protesteze; dacă consilierii locali se simt forţaţi, să folosească pârghiile legale aflate la dispoziţie în plan local și central; dacă sistemul e blocat, să se organizeze noi alegeri. Nu poate fi o soluţie simpla cedare în faţa schimbării politice: dacă îndoim legea de fiecare dată când se vrea formarea unei noi majorităţi, ţara nu are nici o șansă de progres; trădarea va fi „legalizată” și politicul își pierde orice bastion de minimă moralitate.
Din perspectiva analizei politice, se poate înţelege, la limită, strategia politică din spatele validării legislative a migraţiei: PSD are în mai multe localităţi din ţară primarii „blocaţi” de noua majoritate ACL (PNL + PDL). Însă întrebarea este dacă nu există un cost politic mult prea ridicat la capitolul imagine pentru PSD, care poate fi demonizat din nou de opoziţie pentru faptul că încearcă să recruteze oamenii celorlalţi. Poate că respectivii primari, nou-veniţi, vor trage tare pentru PSD, PMP sau PLR în comunităţile lor. Însă oare o parte din electoratul de la orașe, care în mod normal nu se prezintă la vot din lipsă de opţiuni, nu va veni, pe fundal de vot negativ, și va reuși să contrabalanseze disciplina primarilor?


Din nou, în cazul migraţiei politice, ca și în cazul vehiculării unei a treia suspendări a președintelui Băsescu, se deschide Cutia Pandorei. De multe ori, clasa politică mizează pe faptul că românii au memorie scurtă. Poate că unii au, dar o altă parte din clasa politică nu are și va fi tentată să procedeze pe model similar cu prima ocazie. Dacă dreapta câștigă alegerile, mai poate PSD să zică ceva în cazul unei bucle de traseism similare? Dacă PSD câștigă alegerile, poate Victor Ponta să stea liniștit în cazul unei noi majorităţi în 2016, care l-ar putea suspenda ca președinte sau măcar ar încerca să îi arate pisica periodic? La aceste întrebări, care ţin de planurile mediu și lung, fundamentale pentru viitorul unei ţări, nu pare să existe un răspuns. Pe lângă faptul că electoratul are sentimentul că e înșelat, prin revalidarea traseismului, fie și pe o perioadă limitată, se devalorizează votul: de ce să mai votez dacă după aceea aleșii pot face ce vor ei, fără să își piardă automat mandatul? 


Rezultatele alegerilor sunt distorsionate și asta nu e normalitatea pe care o așteptăm cu toţii după 25 de ani.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe