Sonia King şi poezia pietrelor

Adina Scutelnicu Publicat la: 24-02-2015

Când pietrele încep să scrie, compun mesaje codate, imprimate cu cerneală invizibilă. „Mesajul lor este criptat într-un fel de hartă a unor locuri prin care nu mai treci niciodată”, spune mozaista Sonia King, una dintre cele mai apreciate artiste în această tehnică din lume. Punând împreună „tangibilul și intangibilul, biţii de textură și culoare, tesserae de sens” (tessera este „piatra”, unitatea, pixelul numit și abaculus sau abaciscus), Sonia King alcătuiește, piesă cu piesă, lumi în care te poţi pierde sau te poţi regăsi, „suveniruri din călătorii prin ţinuturi obscure”, după cum însăși artista ne-a mărturisit. Hărţile de piatră descriu un andamento vizual pe care Sonia King l-a experimentat de-a lungul timpului. Pietrele – marmură, sticlă, minerale, scoici, perle etc. – alternează sinestezic cu interstiţiile. Culoarea și non-culoarea formează partituri, structuri de sunet. Dacă ești atent, le poţi auzi muzica. O tessera este o poezie, iar interstiţiile te conectează cu tenebrele de sub suprafaţa mozaicului, a căror prezenţă doar o intuiești. Este o succesiune binară de entităţi pozitive și negative, de abaculus și non-abaculus, de iluzii și contradicţii care, relaţionând între ele, dar păstrându-și identitatea, alcătuiesc întregul: mozaicul.

 

Sonia King este primul american care a „învins” tradiţionalismul și conservatorismul italian în materie de mozaic, intrând în colecţia permanentă de artă contemporană a Museo d’Arte della Città din Ravenna. A primit numeroase premii, dintre care amintim doar una dintre cele mai prestigioase distincţii din domeniul artei la nivel mondial: Premiul Internaţional pentru Mozaic, Artă și Arhitectură din Italia. A fost președinta Societăţii Americane a Artiștilor Mozaiști și vicepreședinta celebrei Associazione Internazionale Mosaicisti Contemporanei (CIMA) din Ravenna. A creat secţia de mozaic a Centrului de Arte din Dallas și este îndrumător la Colegiul West Dean din Anglia. Organizează și participă la numeroase workshopuri în întreaga lume, la sute de expoziţii individuale și de grup și este autoarea bestsellerului Mosaic. Techniques & Traditions, apărut la Sterling Publishing Company, New York. Prin intermediul revistei de cultură contemporană Timpul, Sonia King s-a adresat pentru prima dată publicului din România.

Tesserae Mundi
Născută în Texas, Sonia King este continuatoarea muncii de o viaţă a mamei sale, Sherri King, care i-a fost și mentor și care, din 1950 și până în ultimele zile ale vieţii sale (s-a stins în ianuarie 2014), a făcut mozaic. Tot ea a fost cea care i-a deschis poarta Tesserae Mundi, o lume din care nu va mai pleca niciodată. „Încă din copilărie, de când am făcut primul meu mozaic, am știut că asta voi face toată viaţa”, ne-a mărturisit artista. „Mozaicul este dificil de realizat, dar mă ajută să dau sens unei lumi complexe și nesigure.

Este lupta fiecărei piese pentru unicitate, gestionând în același timp relaţia sa cu tessera următoare și cu precedenta, fără a pierde nici o clipă din vedere ansamblul, opera ca întreg.” Pe lângă faptul că este una dintre cele mai scumpe tehnici artistice (dacă nu chiar cea mai scumpă), mozaicul presupune și o muncă extrem de chinuitoare. Mozaicul clasic, de pildă, se face cu un fel de sticlă colorată în masă (smalti), care, ca orice sticlă, crapă, se sparge, te înţeapă. Piesele trebuie tăiate cu un ciocan ascuţit sau cu un clește special într-un anumit fel, într-o anumită formă și nu de puţine ori masa de lucru este plină de sânge.

Rănile sunt mai dureroase decât cele provocate de o sticlă obișnuită (probabil din cauza substanţelor din compoziţie). Nu te poţi proteja, pentru că nu mai simţi tessera, nu mai poţi controla clivajul. Uneori, ultima tăietură a pietrei sparge piesa și trebuie s-o iei de la capăt. O muncă sisifică, frustrantă, traumatizantă. „Există un plan de interacţiune atunci când se creează mozaic, și asta m-a atras: interacţiunea dintre mental și fizic, premoniţia și abilităţile tehnice. Iluzia și contradicţia mă fascinează. Ceea ce văd născându-se sub mâinile mele este o imagine de sub microscop sau o imagine din spaţiu? Percep structuri esenţiale și detalii ale scheletului, gânduri încurcate și concepte complicate. Mozaicul este captivant, dificil, provocator, cronofag, dar n-aș face nimic altceva”, mărturisește Sonia King.

Suvenirurile de pe tărâmuri obscure
Mozaicul nu înseamnă însă doar să tai perfect tessera. Provocarea complexităţii este de a crea gama de materiale necesare viziunii creatorului. Pe lângă clasicul smalti, Sonia King lucrează cu cele mai diverse materiale: marmură, aur, perle, sticlă fuzionată, scoici, minerale naturale, mărgele, oase, materiale reciclate, obiecte găsite etc. Opţiunile sunt nelimitate în privinţa mărimii, texturii, reflexiei și culorii. „Astfel, mintea va lucra în același timp pe mai multe planuri. Amestecurile aparent nelimitate de materiale oferă șansa de a descoperi noi relaţii, noi conexiuni între componente de fiecare dată când privești lucrarea”, explică artista.


Absolventă a unui colegiu de pictură și sculptură, Sonia King consideră că, din lipsa dialogului critic, mozaicul este considerat încă o artă „de nișă”, comparativ cu arta „tradiţională”. În același timp, ea este convinsă că mulţi dintre numeroșii mozaiști care și-au dezvoltat abilităţile tehnice vor deveni „voci” în lumea artei, iar tehnica mozaicului va lua amploare. Ce -ism i s-ar potrivi artei Soniei King? „Stilul meu este foarte distinct, dar greu de catalogat. Cred însă că mi s-ar potrivi «individualismul», dar nu în sensul general, peiorativ, de egoism. Arta mea vorbește despre diversitatea și complexitatea lumii noastre, încercând să creeze liniște și calm în tensiune și haos”.


Care este ţelul suprem al Soniei King? „Orice artist are ca scop suprem o viaţă creativă. Procesul de creaţie este foarte important pentru mine; selecţia activă a tesserae, deciziile care evoluează la fiecare alegere, descoperirile făcute, lecţiile pe care le învăţ, scurtăturile, toate sunt explorări cu posibilităţi nelimitate care definesc mozaicul. Călătoria este importantă. Lucrarea rezultată este doar un suvenir.” „Suvenirurile” se numesc „Mesaj codat: Cerneala Invizibilă”, „Permafrost”, „Aquasfera”… și par creaţii divine – perfecte, naturale. Am întrebat-o pe Sonia King dacă mai și greșește. „Tot timpul. Creativitatea este un proces iterativ. Totul este aditiv. Totul contează.

Arta pe care fiecare dintre noi o creează, corporal sau emoţional, este rezultatul experienţelor noastre, totalitatea stimulilor pe care i-am absorbit. Astfel, povestea fiecăruia este diferită și cu toţii avem ceva unic să exprimăm. Nu știi cum ceea ce faci azi, ceea ce vezi, ceea ce studiezi, cum toate astea vor intra în joc în viitor. Trăiește și lasă și pe alţii să trăiască, adică trebuie să încercăm să înţelegem și să tolerăm punctele diferite de vedere. Ele ne fac viaţa mai frumoasă.”

 

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe