Infractorii au pierdut procesul cu Justiţia. Irevocabil

Cristi Danileţ Publicat la: 24-02-2015

Acuzele de „justiţie politizată” sau sintagma „dosar politic” mi se par, pe de o parte, infantile, iar pe de altă parte, iresponsabile.


E o copilărie să crezi că toţi cei 7 500 de judecători și procurori din România pot fi influenţaţi. Eu sunt în sistemul judiciar din anul 1998 și am văzut destule: până la reforma justiţiei, dosarele ne erau repartizate de șefi după cum făceam parte din cercul de oameni care pot fi influenţaţi ori nu.

Mie, personal, mi s-au făcut sugestii din partea șefilor sau colegilor cum să soluţionez anumite dosare; mi s-au făcut propuneri de mită din partea avocaţilor; mi s-a atras atenţia că a face parte dintr-o asociaţie profesională e un semn de rebeliune; am văzut oameni care nu fuseseră magistraţi o zi, dar peste noapte au fost numiţi, la cererea ministrului, șefi de instanţe sau chiar de Curte Supremă; am văzut procurori servili care deschideau dosare la cererea ministrului și închideau dosare la cererea șefilor. Sub presiunea aderării la UE, legile reformei din anii 2004-2005 și reorganizarea instituţiilor judiciare prin separarea de politic au schimbat acea justiţie: trei sferturi dintre judecătorii și procurorii aflaţi acum în funcţie au fost recrutaţi prin concurs; o jumătate dintre magistraţi sunt absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii; cariera tuturor este gestionată de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM); promovarea are loc doar prin concurs; avem deja în sistem primele generaţii de magistraţi născuţi după 1989; de câţiva ani, avem primele denunţuri ale unor magistraţi împotriva colegilor corupţi.

Acum e o altă justiţie. E greu de acceptat pentru unii, care nu mai pot aranja cariere și dosare.
Acuzaţiile de politizare a justiţiei sunt însă extrem de grave, căci ele sunt făcute în spaţiul public. Ele vin de regulă din partea celor urmăriţi penal, oameni politici și oameni de afaceri aflaţi până în 2004 sub „protecţie”. Vin și de la „confraţii” lor, aflaţi în același cerc de interese, speriaţi că în calitate de beneficiari de poziţii și foloase materiale vor trebui și ei să dea explicaţii într-o zi.

Și mai vin de la mass-media aservite acestor grupuri, care au transformat libertatea de exprimare într-o prostituare zilnică. În loc să dea dovadă de onoare personală și de respect pentru autorităţi, toţi aceștia atacă într-un mod inacceptabil procurorii, judecătorii și CSM.


Cel mai josnic atac este acuzaţia de politizare a justiţiei, deși e de notorietate că cei anchetaţi și condamnaţi fac parte din toate partidele și guvernările din ultimii zece ani, ceea ce arată obiectivitatea organelor judiciare. Și, ca să fim onești, trebuie să spunem că România este într-o continuă campanie electorală: avem alegeri și referendumuri în fiecare an, astfel că e greu să fie instrumentat un dosar penal într-o perioadă când să nu se spună cu subînţeles: „drept acum a apărut acest dosar, în plină campanie electorală!”. Efectul nu este nici pe departe intimidarea magistraţilor, deși asta se intenţionează, fără îndoială. Nici măcar slăbirea încrederii în justiţie.

Din contra, încrederea în justiţie s-a dublat în zece ani, depășind nivelul încrederii pe care românii o au în Parlament, Guvern sau chiar în Președintele ţării. Oamenii au văzut că se întâmplă ceva pozitiv: indivizi care au ocupat diverse funcţii sau poziţii ajung în spatele gratiilor și își pierd averile făcute pe spatele celor onești, în urma unor procese poate prea lungi, dar echitabile și transparente. Poate că e singurul sector din România care merge corect, iar asta reaprinde speranţa că lucrurile mai pot fi îndreptate.


De aceea spun: infractorii au pierdut procesul cu Justiţia. Irevocabil.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe