Nunta chimică

Adrian Niţă Publicat la: 24-02-2015

Editura Herald ne face plăcuta surpriză de a publica scrierile de bază ale legendarei societăți a Rozacrucienilor (Johann Valentin Andreae, Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz. Fama fraternitatis. Confessio fraternitatis, traducere din limba germană de Marius Cristian Ene și Gabriela Nica). Am spus ,,legendar” deoarece dovezile despre existența istorică, concretă a societății și a membrilor săi sunt chiar și în zilele noastre deosebit de controversate. Este foarte probabil ca întregul eșafodaj al ordinului Rozacrucienilor să se rezume la aceste trei scrieri publicate acum, pentru prima oară în limba română. Sau, în caz că ordinul a existat, a fost atât de secret, încât orice informație s-a păstrat cu sfințenie în interior.

În 1614 apare la Kassel, în Germania, lucrarea Ecoul frăţiei sau al Confreriei prealăudabilului Ordin al Rozacrucii. Anul 1614. Șefilor de stat, guvernelor și savanţilor din Europa, cunoscută sub titlul mai scurt Fama fraternitatis. Aici se vorbește despre o societate secretă, ce împărtășește o cunoaștere avansată pentru secolul al XVII-lea. Printre regulile fundamentale ale societăţii se numără credinţa în Dumnezeu, facerea de bine și virtutea.

Dacă pe plan religios sunt recunoscute sacramentele Bisericii Reformate, pe plan politic este recunoscut Imperiul Roman și a Patra Monarhie. Filosofia Rozacrucii nu aduce nimic nou, căci se consideră că tot ce e adevărat în filosofie este la fel în teologie.


În 1615 apare a doua ediţie a lucrării, dar și un text diferit, în latină și germană, cu titlul Confessio fraternitatis sau Confesiunea remarcabilei frăţii a prea onorabilei Rozacruci. Anul 1615. Adresată oamenilor de știinţă din Europa. În această lucrare se urmărește lămurirea unor aspecte neclare din Fama, astfel încât oamenii de știinţă, cărora li se adresează textul, să se poată alătura ordinului. Confessio aduce serioase schimbări în raport cu Fama (deci nu e o simplă aprofundare a ideilor din Fama).

De exemplu, de această dată, se arată că filosofia trebuie transformată și amendată, că este plină de falsitate, iar faptul că este bolnavă ,,a devenit evident în zilele noastre” (p. 54). Deși nu se precizează despre ce filosofie este vorba, putem citi printre rânduri că referinţa o constituie aristotelismul. Secolul al XVII-lea a marcat o ofensivă nemaiîntâlnită, o adevărată cruciadă a savanţilor europeni împotriva aristotelismului. Faptul că această filosofie a reprezentat inclusiv fizica, biologia, întreaga știinţă antică și medievală până în secolul al XVI-lea arată cât de novatori sunt autorul textului și membrii ordinului. Tot aici avem lămurirea iniţialelor ,,C.R.” din Fama: iniţiatorul ordinului a fost Christian Rosencreutz, cel care a dobândit o cunoaștere uluitoare din punct de vedere uman – practic, întreaga cunoaștere omenească până în anul scrierii lucrării (p. 56).


În fine, lucrarea Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz. Anul 1459 (publicată în 1616) este o alegorie de la un cap la altul. Aproape că nimic din ce e scris aici nu ar trebui luat în sens propriu. Autorul textului, cel mai probabil Johann Valentin Andreae (1586-1654), îl prezintă pe Christian Rosencreutz, care participă în 1459 la nunta regelui și a reginei. În cele șapte zile ale procesiunii, personajul participă la tot felul de încercări, ispitiri, iniţieri etc. 


Lucrarea Nunta chimică lasă cititorului de azi o puternică impresie de alchimie, ,,nunta chimică”, prin care se unesc două personaje pentru a forma ceva diferit. Aflăm astfel că mirii își pierd viaţa pentru ca apoi să învie. În acest fel, alchimia prezintă drumul spre purificare și regenerare spirituală. Deși în Fama și Confessio se vorbește adesea despre bogăţiile ordinului, despre aur și nestemate, în Nunta chimică înţelegem că bogăţiile sunt cele de ordin spiritual: adeptul ordinului Rozacrucii este nu atât un alchimist, cât un iubitor de virtute, de bunătate și adevăr, precum și un militant în slujba cauzei desăvârșirii societăţii umane.


La un alt nivel de lectură, Nunta chimică ne spune o poveste cu privire la iniţierea membrilor ordinului și la procedurile pe care aceștia le urmează ca să devină membri ai ordinului, respectiv, ulterior, pentru a deveni membri mai de vază, situaţi pe treptele superioare ale ierarhiei.Relaţia acestor trei texte cu celelalte proiecte de scrieri utopice de la începutul modernităţii este indiscutabilă.

Cu Utopia lui Morus și Cetatea Soarelui a lui Campanella au în comun critica societăţii și necesitatea unor întocmiri sociopolitice mai bune. Cu Noua Atlantidă a lui Bacon, precum și cu textele lui Glanvill, Plattes, Cowley etc., cele trei texte rozacruciene se înrudesc prin intermediul ideii Casei lui Solomon, o societate secretă organizată simultan ca un ordin religios, ca o societate academică, dar și ca o instituţie în slujba puterii politice (un fel de serviciu secret de astăzi).

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe