Gaura din steag (un vot alb)

Bogdan Ghiu Publicat la: 24-02-2015

Suntem, în acest moment al istoriei, un popor foarte cuminte și extrem de bine-crescut, unul dintre cele mai formal-democratice popoare: ne revoltăm, ne trezim, ne reconstituim doar când trebuie, la vot. Nu vorbim niciodată neîntrebați. Erupem exact când și acolo unde se filmează. Dar erupem pe bune! Și, iarăși, așa cum trebuie: o secundă, exact cât flashul unui selfie revoluționar de grup. Și numai prin forme moștenite, ancestrale, dar utilizate ironic și eroic: prin coadă. Dar coadă la vot!

Așa cum se poate constata și stilistic, încerc să țin dreapta cumpănă între entuziasm și circumspecție. Națiunile – printre ele și națiunea română – au încetat să mai fie teritoriale; au devenit extrateritoriale și, deci, transteritoriale. Modul de vot va trebui să se modifice, iar unul dintre primele angajamente ale președintelui Iohannis va trebui să fie în acest sens. Numai că, neîncadrat și necontrabalansat analogic, prin protocoale materiale (precum, la francezi, preînscrierea pe liste electorale), votul electronic poate deveni cu atât mai periculos, mai falsificabil.

Suprainvestirea simbolică a votului prezidențial în special de către diaspora (conectarea acestor două „motive”, mai exact) evidențiază un aspect esențial, pe care nu l-am auzit însă pomenit: în condițiile în care alegerile parlamentare așa-zis uninominale au devenit mai degrabă un fel de alegeri locale, legându-i pe electori de glia unui teritoriu parcelat, atomizat, hiperindividualizat și nemaipermițând reconstituirea subiectului politic colectiv suveran, adică a națiunii, ci transformându-i pe alegători într-un fel de clienți-contractanți, alegerile prezidențiale au rămas singurele universale, care permit reafirmarea subiectului politic colectiv. Or, devine clar că alegerea președintelui a devenit singura legătură politică ce i-a fost lăsată diasporei cu țara, provocând diasporiada de acum.

De fapt, structural analizat, sistemul democratic românesc actual prezintă o stranie asimetrie, o pervertire fatală (gâtul sucit al democrației): alegerile parlamentare, singurele cu efect politic efectiv, au fost dez-universalizate prin micro-teritorializare, alegerile de președinte, importante mai mult simbolic și tocmai de aceea canalizând investirea fantasmatică a energiilor politice, rămânând singurele universale.

Dincolo de această revoluție prin vot, marele câștig al acestor alegeri rămâne, așadar, reconstituirea națiunii suverane ca subiect politic supra-individual și regăsirea populară, de către societate, a pasionalității politice pierdute, secate, trucate.

Însă, odată spartă bula electorală, este clar: putem spera că alegerea lui Klaus Iohannis a fost un vot alb, un vot antisistem, prin care electoratul tânăr și virtual a vrut să profite de sfârșitul mandatului lui Traian Băsescu pentru a-i trimite acasă și pe adversarii acestuia. Klaus Iohannis este gaura temporară din steag, simbolul gol al eliberării. Să vedem însă cine și cu ce îl va umple, cine se va strecura prin gaura din steag înapoi în realitate. Starea de vot trebuie să rămână, virtual, permanentă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe