Pericole pe lângă care am trecut razant

Melania Cincea Publicat la: 24-02-2015

Răsturnarea spectaculoasă a situației în turul al doilea al prezidențialelor – zece procente în defavoarea lui Victor Ponta – ne-a salvat, nesperat, din fața unor pericole imense, ce au trecut pe lângă noi razant. 

Concentrarea puterilor

Dacă s-ar fi ajuns în situația în care Victor Ponta ar fi câștigat alegerile, vorbeam de jure despre o concentrare a puterilor în mâna unui singur partid. De facto, în mâinile câtorva oameni, ceea ce ar fi generat un risc imens de abuzuri.

Mai ales că, oricum, în ultimii doi ani, PSD – când pe cont propriu, când în echipă – s-a dedat la un șir de acțiuni premeditate ce au avut ca scop fuga de Justiție, încălecarea ei. În plus, domnul Ponta a dovedit că a dezvoltat tendințe autoritariste. Și-a subordonat DGIPI, serviciul de informații al MAI. A înființat și și-a subordonat Direcția Antifraudă, o suprastructură de control asupra Poliției, ANAF, SRI și SIE. A vrut să scoată SPP de sub coordonarea CSAT și să și-l treacă în subordine. Și a încercat să-și subordoneze DGIA, care asigură, la nivelul MApN, securitatea informațiilor clasificate ale NATO și ale UE. 

Riscul schimbării direcției strategice 

Schimbarea liniei strategice a României dinspre Vest spre Est nu a fost confirmată oficial de către reprezentanții PSD. Totuși, au existat indicii că lucrurile pot aluneca pe panta aceasta. 
Cel mai recent semn de întrebare a fost ridicat de demararea consultărilor privind Parteneriatul Strategic cu China. Nimeni nu a dat explicații oficiale privind scopul lui și implicațiile asupra securității naționale. În plus, România are un parteneriat strategic încheiat cu SUA. Or, nu poate avea interese egale și cu SUA, și cu China. Apoi, există și alte indicii ce adâncesc suspiciunea: îndepărtarea de la tribuna Parlamentului a drapelului UE, în cadrul Forumului China – Europa Centrală și de Est, din noiembrie 2013. La fel, opacitatea în privința obligațiilor pe care și le asumă România în contrapartida investițiilor chineze. Sau, tot ca exem­plu, decizia Guvernului de a stabili relații de cooperare strategică cu compania chineză Huawei, deși SUA o sus­pec­tează de spionaj.

Oficializarea corupției sistemice

Exista și riscul major ca domnul Ponta să nu fi păstrat linia anticorupție. Deși declarativ dădea asigurări că nu se va schimba nimic, o serie de antecedente – de la pledoarii publice în favoarea baronilor PSD cercetați sau condamnați pentru fapte de corupție și în defavoarea Justiției la încercări de modificare a legii în favoarea lor sau la amenințări cu schim­barea regulilor la DNA – îi puneau declarația sub un semn de întrebare.

Iată că răsturnarea spectaculoasă a situației din 16 noiembrie ne-a salvat din fața acestor pericole imense. Încercând să răspund la întrebarea „Ce ne este îngăduit să sperăm de la cel ce va reprezenta România în următorii cinci ani?”, adică de la domnul Klaus Iohannis, aș spune: întâi, menținerea, apoi îmbunătățirea liniei trasate de la Cotroceni în ultimii zece ani. Cu care aceste planuri ale domnului Ponta intraseră în coliziune.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe