Fenomenul „animal”

George Bondor Publicat la: 24-02-2015

Supralicitând rațiunea, sufletul, conștiința, spiritul etc., filosofia mai veche crede că „animalul” din om, trupul, trebuie să fie ținut în frâu, cenzurat, educat, pentru că el e sursa tuturor viciilor, a erorilor epistemice, a precarității noastre ontologice. Gândirea filosofică a ratat astfel întâlnirea cu „animalul din noi”, dar totodată cu animalul aflat în proximitatea noastră. După ce Nietzsche a denunțat uitarea corpului, filosofia a început să reflecteze și asupra modului de a fi al animalelor: a eului animal și a conștiinței, a instinctelor și a afectelor, a drepturilor animalelor și a intersubiectivității. Toate aceste probleme au fost dezbătute în cadrul conferinței anuale a Societății Române de Fenomenologie (București, 5-6 noiembrie 2014), pe care o ilustrăm aici prin patru contribuții, prezentate într-o formă prescurtată.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe