Retrospectiva filosofiei românești din 2014

George Bondor Publicat la: 24-02-2015

Într-o cultură de tip „adamic”, în care fiecare începe de la zero și nimeni nu vrea să continue nimic, e reconfortant faptul că există câteva excepții de la această regulă. Continuitatea unor proiecte de calitate pe parcursul multor ani este semnul unei normalități care, aici, pare de-a dreptul extraordinară. Radiografia filosofiei românești din 2014 ne conduce la concluzii de un optimism moderat. În filosofia de la noi se întâmplă lucruri frumoase, de neînchipuit în urmă cu câteva decenii, dar, pe de altă parte, avem mai puțini mari filosofi decât în trecut.

De ce nu mai apar „mari filosofi” în cultura română? Ce mecanisme culturale și ce resorturi psihice au făcut posibil ca în perioada interbelică – și chiar în comunism – să avem câțiva filosofi veritabili, în vreme ce acum nu mai există nume comparabile cu cele din trecut? Dar poate că sensul activității filosofice s-a schimbat radical, iar întrebările de mai sus vor rămâne fără răspuns. Definirea filosofiei ca istorie a „marilor spirite” reprezintă un mod învechit de a înțelege filosofia. Filosofia nu se mai face nicăieri așa cum o făceau Blaga sau Noica. Din păcate, am putea spune. Obsesia sistemului a dispărut de mult. Răspunsurile ultime nu mai interesează pe nimeni. Chiar și întrebările cu adevărat importante par acum desuete. Conectarea la o mare tradiție – precum cea a filosofiei clasice germane – nu mai pare a fi deloc necesară pentru filosoful din zilele noastre.

Filosofia ca șantier

Filosofia e înțeleasă acum ca un permanent șantier – al cercetării, al interpretării sau al argumentelor. Astfel, în loc să căutăm în continuare vedete filosofice bune de arătat lumii întregi, ar fi mai bine să înțelegem ce se întâmplă pe șantierul cercetării filosofice. Decalajul pe care filosofii români din generațiile trecute îl resimțeau față de marile tradiții filosofice nu mai este o „precaritate” destinală, ci, cel mult, o deficiență a sistemului educațional. Poate că exact de pe această scenă – aparent secundară – a cercetării filosofice ne putem aștepta să apară idei și teorii filosofice relevante pentru un spațiu mai larg de gândire. Dacă din tot acest șantier unele figuri vor trece cândva pragul îngust care desparte cercetarea de gândirea „mare” rămâne de văzut în viitor. Filosofia este „mare” sau „mică” după câtă consistență și radicalitate are un gând, nu după cât de tenace este publicitatea care i se face. Publicitate care nu e, totuși, deloc de neglijat.

Care sunt grupurile active, cu realizări de valoare, comparabile cu cele din „lumea bună”? Ce chip au instituțiile din lumea filosofică de la noi? Care sunt formele de viață pe care le cunoaște activitatea filosofică? Mai concret, care sunt colocviile grație cărora filosofia părăsește ipostaza gândirii solitare, devenind un spațiu al dialogului edificator? Care sunt orientările filosofice care au prins rădăcini mai temeinice la noi? Cât de internaționalizată este azi filosofia românească? Și ce mai înțelegem, în genere, prin sintagma „filosofie românească”? Care sunt revistele care contează? Și din ce motive cele mai multe dintre ele evită limba română? Ce consecințe poate avea acest fenomen pe termen lung? Care sunt editurile care au curajul să publice nu doar traduceri din autori occidentali celebri, evident mai ușor de vândut, ci și producție autohtonă?

Instituții și forme de viață

În cultura filosofică de la noi există câteva grupuri care au construit instituții academice solide. Ele au luat naștere în anii ’90 sau 2000, mai întâi ca grupuri informale, pentru a lua ulterior un chip instituțional, devenind societăți academice sau centre de cercetare. Chiar și grupurile care activează în interiorul facultăților de filosofie s-au exprimat multă vreme ca grupuri ex-centrice, având astfel posibilitatea de a evita asocierea nedorită cu profesorii care au făcut concesii ideologiei comuniste și care erau încă în plină activitate. Imaginea de grupuri elitiste, parțial închise le-a conferit un mare prestigiu, dar a stârnit și invidia multora.

Cu vremea, aceste grupuri s-au impus în prim-planul culturii filosofice, întărindu-se instituțional prin câștigarea unor poziții în universități, prin finanțările obținute, prin colaborările constante cu editurile importante. Fiecare grup s-a născut prin inițiativa unuia sau mai multor profesori care se bucurau în anii ’90 de o largă simpatie printre studenți, fiind considerați adevărați „maeștri”. Societatea Română de Fenomenologie (București), Societatea Română de Filosofie Analitică (București), Centrul de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie practică (Iași) sunt poate exemplele cele mai potrivite. Preferințele pentru anumite orientări filosofice au depins, în cele din urmă, de atractivitatea unor profesori de excepție. Dar la fel de important este faptul că reprezentanții generației de mijloc au avut voința și perspicacitatea de a continua astfel de proiecte. Există, apoi, câteva grupuri configurate în jurul unor cercetători din generația de mijloc, precum Centrul de Filosofie Antică și Medievală (Cluj-Napoca) sau Centrul de cercetare „Fundamentele Modernității Europene” (București). În plus, în ultimii ani, putem remarca prezența ocazională în cultura noastră filosofică a unor tineri care își desfășoară activitatea în universități occidentale, publicând în reviste academice de prestigiu și la edituri importante din străinătate.

Viața de zi cu zi a cercetării filosofice

Numărul societăților filosofice și al centrelor de cercetare din universități a crescut constant în ultimii ani. Grupurile închegate au o viață academică activă, cu întâlniri de lucru regulate, configurând astfel nu doar un cadru adecvat analizei cercetărilor fiecărui membru, ci și un mediu propice antrenamentului tinerilor. Se cuvin amintite câteva exemple: conferințele săptămânale ale Centrului de Filosofie Antică și Medievală, condus de Alexander Baumgarten (UBB Cluj-Napoca); dezbaterile de joi seara ale Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, inițiate de Valentin Mureșan în anul 2005 (UB); conferințele lunare ale Centrului de Hermeneutică, Fenomeno­logie și Filosofie Practică (UAIC Iași) din 2009, în continuarea Cercului de Hermeneutică înființat în 1994 de Ștefan Afloroaei; conferințele săptămânale (de miercurea seara) ale Centrului de Cercetări în Logica, Istoria și Filosofia Științei, organizate de Dana Jalobeanu (UB); dezbaterile lunare „Serile imaginare” ale Centrului de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia Imaginarului, moderate de Claudiu Mesaroș (UV Timișoara); seminarul de lectură „Moșteniri ale modernității”, coordonat de Alex. Cistelecan la Cluj-Napoca (tranzit.ro), despre Capitalul lui Marx și despre alte texte fundamentale ale socialismului; conferințele lunare ale Centrului de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice (UB).

Apropiate ca format de activitatea seminarului academic, dezbaterile de acest fel sunt indispensabile unei vieți filosofice autentice. Poate că în filosofie întâlnirile de lucru sunt mai utile decât în orice alt domeniu. Dacă în științele exacte se lucrează în laborator și se scriu texte în comun, reflecția filosofică are loc în solitudine și numai dialogul îl poate conecta pe filosof la cultura propriu-zisă. Modelul socratic nu poate dispărea din practica filosofiei, dacă aceasta se dorește a fi autentică. Filosofia se alimentează constant din viața ca atare și, în același timp, își proiectează rezultatele asupra vieții, conferindu-i un sens pe care, în absența reflecției, nu l-ar fi dobândit niciodată. Pledoaria pentru continuarea și dezvoltarea acestor forme elementare ale dialogului filosofic este, în definitiv, o pledoarie pentru normalitatea vieții filosofice și pentru înțelegerea ei adecvată, dincolo de academismul searbăd și de goana imatură pentru îmbogățirea CV-ului.

Dialogul filosofic: evenimente remarcabile

Inventarierea celor mai importante evenimente organizate în țară dovedește faptul că asistăm la o viață academică promițătoare. Există câteva colocvii anuale ce rezistă de mulți ani, adunând împreună cercetători cu preocupări apropiate.

Evenimentul cel mai important din 2014 a fost, fără îndoială, al VIII-lea Congres European de Filosofie Analitică (București, 28 august – 2 septembrie). Organizat de Societatea Română de Filosofie Analitică și de Facultatea de Filosofie a Universității București, congresul s-a bucurat de o participare internațională semnificativă. În continuarea acestui eveniment a avut loc Bucharest Colloquium in Analytic Philosophy, cu tema „Logic and its philosophy” (București, 3-5 septembrie).

Axat pe cercetarea istoriei ideilor filosofice și științifice ale secolului al XVII-lea, Centrul de Cercetare „Fundamentele Modernității Europene”, animat cu pricepere de Vlad Alexandrescu, Dana Jalobeanu și alți cercetători de elită, a organizat a 14-a ediție a Bucharest-Princeton Seminar in Early Modern Philosophy (Bran, 8-13 iulie), cu tema „De rerum natura: Naturalism, Supernaturalism, Unnaturalism”. Colaborarea constantă cu Departamentul de Filosofie al Universității Princeton și remarcabila continuitate a acestui seminar, neobișnuită în spațiul românesc, reprezintă una dintre puținele victorii asupra „adamismului” culturii române.

Așa cum ne-a obișnuit începând cu anul 2004, Societatea Română de Fenomenologie a organizat un nou colocviu anual, de această dată cu tema „Fenomenul «animal»” (București, 6-7 noiembrie). Realizat în colaborare cu Arhivele Husserl din Paris și propunând o secțiune în franceză și alta în limba română, acest colocviu anual satisface toate standardele inițiativelor similare din universitățile occidentale.

Mai există câteva colocvii și conferințe internaționale care merită să fie amintite: Congresul Patristic Internațional „Sf. Dionisie Areopagitul. Izvoare, Context, Receptare” (Cluj-Napoca, 16-17 octombrie), organizat de Centrul de Filosofie Antică și Medievală din cadrul UBB; workshopul „History and Philosophy of Scientific Experimentation”, organizat pe 27 noiembrie de Centrul de Cercetări în Logica, Istoria și Filosofia Științei (UB), în colaborare cu New Europe College, urmat de a V-a ediție a Bucharest Graduate Conference in Early Modern Philosophy (28-29 noiembrie); Conferința Internațională „Values and Identity in the World of Today” (Iași, 21-22 iunie), organizată de Council for Research in Values and Philosophy, UAIC Iași și Academia Română, filiala Iași; Simpozionul Internațional dedicat filosofiei Sf. Gerard de Cenad (Timișoara, 3-14 noiembrie), organizat de Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia Imaginarului (UVT); al X-lea Congres al International Society of Universal Dialogue, cu tema „The Human Being: its Nature and Functions” (Craiova, 4-9 iulie).

Există și câteva colocvii naționale care se bucură de recunoașterea specialiștilor: al VI-lea Colocviu Anual al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie Practică, având tema „Seriozitatea jocului” (Iași, 13-14 noiembrie); a III-a ediție a Conferinței Naționale „Estetică și Teorii ale artelor”, organizată de Centrul de Filosofie Aplicată al UBB (Cluj, 19-20 septembrie); Conferința Națională de Estetică și Filosofia Artei „Ion Ianoși”, cu tema „Arta ca Experiență și Experiența ca Artă” (București, 16 mai); Colocviul Internațional „Emil Cioran”, ajuns la ediția a XIX-a (Sibiu și Rășinari, 8-11 mai); Simpozionul Național „Constantin Noica”, ediția a VI-a, cu tema „Concepte deschise”, organizat de secția de Filosofie a Academiei Române și de Universitatea din Craiova (23-24 mai, Craiova); Conferința Națională „Identitate și Reprezentare – (De)Construcții (Post)Moderne ale Subiectului”, ediția a III-a, organizată de Centrul de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice (București, 9 mai 2014); a doua ediție a Conferinței „Etica sexualității și a dragostei”, organizată de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată (București, 13 martie). Pe lângă acestea, să amintim colocviul „Dincolo de Nietzsche? Perspective post-metafizice asupra gândirii sale”, organizat de Centrul de Studii Fenomenologice, în colaborare cu Centrul de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie Practică (București, 22-23 mai) și simpozionul „Unitate în diversitate”, dedicat tricentenarului Monadologiei lui Leibniz, organizat de Societatea Leibniz din România (București, 26-27 septembrie).

La toate acestea, desigur, se adaugă numeroase participări ale cercetătorilor din România la conferințele și colocviile filosofice din întreaga lume și, nu în ultimul rând, activitățile similare ale românilor care își desfășoară activitatea în universități și institute de cercetare din țările occidentale și care, bine integrați în grupuri de cercetare din aceste instituții, sunt tot mai activi în plan internațional.

Revistele de specialitate și „dispariția” limbii române

În 1990, numărul revistelor filosofice din România era extrem de mic. În afară de Revista de filozofie, editată de Academia Română, apăreau texte filosofice doar în Analele facultăților de filosofie. Singura revistă cu vizibilitate internațională era Revue Roumaine de Philosophie (Academia Română). Toate erau reviste generaliste, publicând texte din majoritatea domeniilor filosofiei.

Abia după mai bine de un deceniu de la revoluția anticomunistă, cercetarea filosofică se maturizează suficient de mult încât să dea naștere primelor reviste specializate. Iată exemplele cele mai relevante: Archaeus. Studies in the History of Religions, fondată în 1997 la inițiativa lui Eugen Ciurtin și editată de Asociația Română de Istorie a Religiilor; Studia Phaenomenologica: Romanian Journal for Phenomenology, fondată în 2001 de Societatea Română de Fenomenologie prin eforturile lui Cristian Ciocan și Gabriel Cercel (publicată la Humanitas); Chora: Revue d’études anciennes et médiévales, fondată în 2003 de Anca Vasiliu, Alexander Baumgarten și Bogdan Tătaru-Cazaban, editată de Centrul de Filosofie Antică și Medievală al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, în colaborare cu Centrul „Léon Robin” al CNRS și al Universității Paris-Sorbonne (Paris IV) și, mai târziu, cu Institutul de Istoria Religiilor al Academiei Române. Dacă Archaeus și Studia Phaenomenologica au făcut pasul internaționalizării după câțiva ani de apariție în limba română, revista Chora, publicată la Editura Polirom, a apărut de la bun început exclusiv în limbi străine, fiind distribuită prin editura pariziană J. Vrin. O continuitate remarcabilă are și revista Hermeneia, editată de Fundația Axis din Iași sub conducerea lui Petru Bejan, apărută ca Revistă de studii și cercetări hermeneutice, pentru ca din 2009 să primească subtitlul Journal of Hermeneutics, Art Theory and Criticism, iar din 2010 să apară exclusiv în limbi de circulație internațională. Alte două cunoscute reviste ieșene apărute la începutul anilor 2000 sunt Argumentum: Journal of the Seminar of Discursive Logic, Argumen­tation Theory and Rhetoric, fondată în 2002 la inițiativa lui Constantin Sălăvăstru, editată de Seminarul de Logică Discursivă, Teoria Argumentării și Retorică, revistă ce apare în limbi străine din 2005, precum și revista Cultura: International Journal of Philosophy of Culture and Axiology, întemeiată în 2004 de Nicolae Râmbu și publicată încă de la început în limbi străine. Una dintre revistele interdisciplinare în care apar texte filosofice este Journal for the Study of Religions and Ideologies, fondată la Cluj-Napoca în 2002, sub coordonarea lui Sandu Frunză și editată de Seminarul pentru Cercetarea Interdisciplinară a Religiilor și Ideologiilor (SCIRI). Nu este singura de acest fel, dar este fără îndoială cea mai importantă.

În ultimii ani au apărut alte reviste specializate, exclusiv în limbi străine, asumând de la început standardele revistelor occidentale și bucurându-se de sprijinul unor colegi și instituții din străinătate. Să le menționăm pe cele mai importante: Romanian Journal of Analytic Philosophy (din 2007, editată de Societatea Română de Filosofie Analitică – București); Logos Architekton: Journal of Logic and Philosophy of Science (Cluj-Napoca, din 2007); Meta: Research in Hermeneutics, Phenomeno­logy and Practical Philosophy (editată din 2009 de Centrul de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie Practică – Iași); Public Reason: Journal of Politic and Moral Philosophy (editată din 2009 de Centrul pentru Studierea Raționalității și Credințelor – București); The Journal of Early Modern Studies (editată din 2012 de Centrul de Cercetare „Fundamentele modernității europene” – București); Hypothesis: Interdisciplinary Journal of Philosophy, and Social and Political Sciences (fondată în 2014 și editată de Institutul de Cercetări Social-Politice – Timișoara).

Care este conținutul acestor reviste în anul 2014? Temele abordate pot fi relevante pentru a înțelege cât de bine sunt conectate la cercetarea internațională. Să dăm câteva exemple: Studia Phaenomenologica are ca temă, în 2014, „Place, Environment, Atmosphere”; The Journal of Early Modern Studies propune tema „Instruments & arts of inquiry: natural history, natural magic and the production of knowledge in early modern Europe”; Revue roumaine de philosophie propune un număr tematic despre Galilei și altul despre Malebranche; Meta: Research in Hermeneutics, Phenomenology and Practical Philosophy are un dosar tematic despre neorealism și fenomenologie și altul despre psihanaliză și critică socială.

În ultimii ani, revistele importante abordează teme tot mai precis determinate, dar nu închise într-un câmp disciplinar îngust. Revistele cu mai mult de un deceniu de activitate, care au abordat deja în trecut teme standard ale domeniilor lor, preferă acum să propună teme cu caracter aplicativ, o tendință congruentă cu ceea ce se întâmplă în spațiul occidental. Gradul de atractivitate al unei reviste crește pe măsura specializării ei, fiind mai mic atunci când temele abordate sunt foarte generale. Autorii de elită își doresc să publice în reviste în care se vor regăsi alături de alți autori foarte buni, cu specializări similare sau apropiate de ale lor.

Conectarea revistelor filosofice românești la mediul internațional a presupus renunțarea aproape deplină la publicarea în limba română. În afara Revistei de Filozofie și, pe alocuri, a Analelor facultăților de profil, nu există practic nici o revistă importantă care să mai publice articole în limba română. Efectele acestui fenomen le vom observa în timp. În acest moment, limba română este folosită doar în cărțile destinate publicului intern.

Lumea cărților de filosofie

Decalajul existent în urmă cu câteva decenii între filosofia occidentală și cea românească este tot mai mic. Accesul la textele fundamentale și la revistele de specialitate nu mai reprezintă o problemă. Unele texte fundamentale ale filosofiei secolului XX au devenit cunoscute în România cu câteva decenii de întârziere, fiind tot mai mult traduse abia în ultimii ani. Continente întregi ale filosofiei au început astfel să fie accesibile în limba română: Husserl și Heidegger, Gadamer și Ricoeur, Russell și Wittegenstein, Foucault și Deleuze, Derrida și Rorty, Arendt și Hayek, Ortega y Gasset și Popper, Benjamin și Leo Strauss. Din fericire, asistăm în ultima vreme la traducerea rapidă a unor autori actuali mult discutați în lume: Nagel și Sloterdijk, Žižek și Agamben, Onfray și Meillassoux, Taylor și Nancy. Pentru cititorul de filosofie, cele mai utile colecții de traduceri sunt „Acta Phaenome­no­logica” (Humanitas), „Panopticon” (Idea Design & Print), „Angelus Novus” și „Pasaje” (Editura Tact), „Biblioteca de filozofie” (Editura Paralela 45), colecția de filosofie a Editurii ALL, fără a uita de traducerile apărute la editurile Polirom, IRI etc. Există câteva proiecte ambițioase de traducere. Pe lângă colecția „Biblioteca Medievală” a Editurii Polirom, coordonată de Alexander Baumgarten, și traducerile de filosofie greacă realizate de Andrei Cornea, Adrian Muraru și alții, trebuie menționate proiectele de traducere a operelor complete ale lui Nietzsche, în ediția „Colli-Montinari” la Editura Hestia (efortul și tenacitatea lui Simion Dănilă merită toate laudele), dar și într-o ediție mai veche la Editura Humanitas. Pentru anul 2014, proiectul cel mai important este traducerea Corespondenței integrale a lui Descartes, coordonată de Vlad Alexandrescu, din care a apărut primul volum la Editura Polirom.

Există doar câteva edituri care au colecții special dedicate autorilor români contemporani: colecția „Academica” (Humanitas), colecțiile de Filosofie de la Editura Pelican și Editura UB, „Sophia” (Editura UAIC Iași), „Universitas”, seria „Filosofie-Debut” (Editura Eikon). Iar dintre acestea doar câteva se bucură de o difuzare acceptabilă. În 2014, în colecția „Academica” a Editurii Humanitas au apărut două titluri interesante, ale unor cercetători deja cunoscuți: Christian Ferencz-Flatz (Retro. Amorse pentru o fenomenologie a trecutului) și Ioan Alexandru Tofan (City Lights. Despre experiență la Walter Benjamin). Editura Universității București propune câteva titluri ale profesorilor bucureșteni Adrian-Paul Iliescu, Valentin Mureșan și Viorel Vizureanu, precum și o interesantă antologie coordonată de Ilie Pârvu, Bucharest School in Analytic Philosophy. La același capitol al volumelor colective merită amintită lucrarea coordonată de Paul Marinescu și Christian Ferencz-Flatz, Figuri ale vulnerabilității existențiale. De la uitarea de sine la uitarea ființei (Editura UAIC). Nu lipsesc cărțile de analiză asupra filosofilor români interbelici: despre Cioran scriu Nicoleta Dabija (Nopțile lui Cioran, Editura Contemporanul) și Horia Pătrașcu (Terapia prin Cioran. Forța gândirii negative, Editura Trei), iar despre Eliade publică Mihaela Gligor și Liviu Bordaș (Postlegomena la felix culpa. Mircea Eliade, evreii și antisemitismul, vol. II, Presa Universitară Clujeană).

Dacă revistele de specialitate sunt motorul internaționalizării cercetării filosofice românești, cărțile de autor și traducerile au acum menirea de a păstra și de a îmbogăți vocabularul filosofic românesc. Iar toate acestea au sens doar dacă se înrădăcinează în forme de viață autentice.

 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe