Traduceri aminte

Șerban Foarță Maurice Careme Publicat la: 24-02-2015

A nins…

În zorii roz, a nins

Mult alb, încât aleea-și 

Schimbă aspectul… Negrul

Motan nu e convins

Că lumea e aceeași:

Se crede-n vis, pășește

Sfios… Motanul negru

Se uită-nspre livadă,

De care brusc se simte

Stingher și de pripas…

Nu face nici un pas

Spre-acolo, căci se simte 

Batjocorit și-l doare

Ce-i este dat să vadă:

Pe albul sol,

Un stol

De vrăbii sfidătoare.

De ce?

Pisico, de ce nu mi-e bine

Și-s așa singur fără tine?

Tu nu scoți, totuși, nici un miaun

Și dormi, deși e zi, sub scaun.

Nu ocupi, iată, mai mult loc

Decât preagrosu-mi catalog.

Și,-n somn, nici nu răsufli, parcă,

În vag balans de mică barcă.

De ce, atunci, dispare sumbra-mi

Umoare, când, pe file pale,

Văd soarele decupând umbra

Urechilor domniei tale?

Pisica și soarele

Ea, ochii și-i deschise,

Iar soarele rămase

În ei, când și-i închise

La loc… Apoi, la șase,

Când soarele-apunea 

Și,-n schimb, ea se sculase,

Dacă priveai la ea

În ochi, vedeai că are, 

În ei, bănuți de soare.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe