Poeme

Margento (Chris Tănăsescu) Publicat la: 24-02-2015

După Paul Muldoon
(The Word on the Street: Rock Lyrics) 

Tip de gașcă Caesar Iuliu;

Știa ce vor băieții.

Știa să strâng-un pic șurubul

Când tipii erau geții.

Pocnea-n gornetă la Drobeta

Și-apoi tunde-o la sală.

Pân-ce comati ’n păr, vexată

Și-au scos toți lancea goală…

Sări împuns nițel de Brutus

Și tu brută și tu?!

Un tip de gașcă Caesar Iuliu,

De gașcă cum ești tu…

 

De gașcă a fost și Nicu Ceașcă,

Cu-ambâț la vârsta slugii,

Dar n-a sărit din start la pleașcă

Cârnind-o-n subterfugii

Printre cizmari, un machiavel

Cârpind un joc de mimă

Le-a indicat că însuși el 

E-un țel ce scuză crima.

Și-astfel dezghețul când să crească

Iar îngheță: ciu-ciu!

De gașcă a fost Nicu Ceașcă,

De gașcă cum ești tu.

Când m-ai lăsat total în ceață

Pupându-ți tiza Gina,

Mi-am amintit ideea creață

Că-ți place tare Glina;

Și Hitler, și Gheorghiu Dej

Iubeau tot groapa plină,

Se pricepeau Saddam și-alți breji

La oameni tot ca tine.

 

Și Iosif Stalin tot de gașcă,

Cu drag dând aprobarea

Expedia pe gură-cască

În lagăre aiurea.

Era mirat că-i mort colhozul, 

Da-n rest n-avea-ndoială:

Zboar’ anii-n gúlag ca batozul

Dacă nu-i lâncezeală.

Mișcare, să nu amorțească,

Românii paraziți! Cum nu,

Da, Iosif Stalin – tip  de gașcă,

De gașcă cum ești tu…

 

Căzuți din cer în scaune la Arts

Errer est humain, flâner est parisien…

 

Căzuți din cer în scaune la Arts

et métiers, cu câte-un soare negru-n

    față,

absorbim aburul de după-amiază –

doar ne-om trezi ’nainte de-asfințit…

 

orașul ne pune gleznele-n obezi,

iar cerul dând încet-încet în foc

ne trage după el, adâncindu-ne

’n asfalt… până jos, până-n Réaumur

    seva

 

stopol; din catedrala muzeu de vis-

à-vis începe să sclipească un aur

prin vitralii; fals; sau poate-i reflexul

    târziu

al zilei îndesate tot aici.

 

Asta înseamnă-ntre timp s-ajungi din sânul

raiului în bătaia soarelui?

Acum aflăm ce căutam s-avem, 

s-avem prin ce să căutăm la

    nesfârșit…

 

Bucură-te, pare să cânte-o pasăre,

bucură-te, că ne-ai umplut de lumină,

ar răspunde-un vuiet prin oraș

    făcând

cu noi ceea ce credem că nu vede

    nimeni.

 

Ne-ngroapă noaptea, ’n sfârșit. Acum vom începe,

ne spunem, să scăpărăm…

Sărut țigănesc

Am răsucit-o brusc, am înșfăcat-o

    și-am rupt

cămașa să-i prind sânii – dar ea

    plângea.

– Oh, iartă-mă, ’ngânam, n-ai grijă, 

    îți iau alta…

– Nu, nu de-aia, bocea ea, sunt…

    virgină…

Așa-i, mi-am zis, doaaamne, n-o fi

    nici clas-a zecea,

în pizda mă-sii, asta-s, un… pedofil…

 

Dar la vreo două săptămâni când

    îi pierdusem

complet urma – era chiar după R

evoluție, în preistoria netului, ioc

    rețele

de socializare, iar lumea încă prea

timorată chiar să conceapă c-ar

    putea să-și pună pe-un site ob

scura viață – sună; un clinchet

    de voce

întreabă: – Tot supărat? – Nuuu,

    Doamne! Dar tu? Nu, nu se

răzgândise, însă inimioara-i 

de înger știa mai bine ca mine de

    ce-s cap

abil. – Ce-ai zice ca toată noaptea să ne

sărutăm ca nebunii? – Franțuzește? m-aventuram uluit. – Mai rău,

țigănește! Ce-i aia, ’mi zic, n-am

    habar. Dar mă bag, clar!

 

Era în orașul vechi, în sus de

    Marinaru’,

crâșma unde se-ntâlneau pe NV

marinarii noaptea cu securiștii homo

    sub ac

operire; eh, pe-acolo și Dunărea o ia

    invers…

Oglinda cețoasă a cerului de amurg

    mi-amintea

cum umblam s-o aduc pe sor-mea

    seara de la

 

joacă. Pe-aici au tras, cred, în Chira

    Chiralina,

faza la care amândoi am plâns o

    lună…

M-a azvârlit pe-o canapea și, deja

    gemând,

își trase fusta și-mi încălecă obrajii.

Șuiera: – Să-i punem capac!… Și-ncă-i

    acolo sărutul,

retrezit vâlvătaie când vreau să-ți

    prind privirea.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe