Fotografii mișcate

Darie Lăzărescu Publicat la: 24-02-2015

O piatră o stelă un capitel

Când se întâmpla

să plece de-acasă

într-o direcție

absolut necunoscută

bărbații lăsau

în fața porții deschise

o piatră

o stelă

un capitel

care uneori lua chipul

unei femei

cu părul roșu

ca focul gheenei

cu părul negru

ca păcatul –

torna torna

striga piatra

gyrise gyrise –

întoarce-te

pe scut

sau sub scut –

niciodată

cartea viselor

și a întâmplărilor

nu s-a scris singură

 

Începutul verii astronomice

Pe Max

l-au internat ai lui

la azil pe motiv că

nu mai știa să deosebească

viața de moarte –

trecea de pildă pe lângă

o piatră și spunea:

uite ce piele splendidă

are iubita mea Gelsomina –

Max purta cu mândrie

macferlanul ciuruit 

de gloanțe

suntem –

spunea amuzat –

ca doi soldați americani

căzuți la datorie

în Vietnam –

începuse vara astronomică

și Max semăna

tot mai mult

cu un animal bătrân

bănuia el cumva

că o să-nceapă să-i crească

total aiurea

rudimente de aripi 

dar ce mare scofală copii –

precum vedeți sunt lucid

nu mai lăcrimez

ca vița de vie abia tăiată –

important e să-ți aprinzi o țigară

apoi alta și alta

să-ți torni un pahar cu ceva

să-l dai repede pe gât

să te faci praf și pulbere

dragii mei

important e trandafirul

vorba unui vecin de-al meu

de la țară

 

Decembrie

În decembrie

întâmplările se derulează

cu o viteză amețitoare –

niște tanti cu nume de flori

pleacă la munte

unde zăpada este mai ieftină

se scriu ode

cuvintele sfârâie

ca fleicile pe grătar

miroase a o moarte parfumată

a mascara prelinsă pe obraz

la prima lacrimă de crocodil

se aprind focuri de primejdie –

viața animalului național

este în pericol

dar nu-i nimic

nu-i nimic –

vom mai compune un imn

profund amețiți

profund imorali

vom striga lozinci în versuri șchioape

vom șchiopăta printre rimele

imperfecte ale acestui decembrie

    cețos

ne vom iubi ca chiorii

dezorientați

ca niște picături de sânge

de grupa zero

 

Salzburg

Ah muzicanții

și insectele lor de argint –

coleopterele diavolului –

de neînțeles cum o elitră

stârnește tornade

într-o grădină din Salzburg

un miracol

spunem noi

consumând berea

cu parfum de wurst

cade amurgul –

o turistă

ne fotografiază

chiar în secunda

când sărutam

părul galben

al unei Ondine

întâmplătoare

prin partea locului

 

 

Blague

Bătrânul meu tată

cânta mereu

aceeași temă

cu variațiuni

pe o singură coardă

câinele lui de vânătoare

îl privea la fel –

în alb-negru adică –

gândea (și câinii gândesc

nu-i așa?

deși sunt frecvent împușcați)

acum

dacă tot au venit

americanii

să ne dea și nouă

un bastonaș în plus

pe retină

măcar să vedem

cum se schimbă culoarea

la semafor –

viață de câine

viață de tată bătrân –

cine nu are din ăștia

să-și cumpere

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe