Primarii pot dăuna grav patrimoniului (industrial)

Dragoș Dascălu Publicat la: 24-02-2015

Vă imaginați o lume condusă doar de primari? O lume fără state naționale, fără guverne, fără parlament, fără alegeri prezidențiale? O lume fără Barack Obama, François Hollande sau Victor Ponta, ci doar cu Bill de Blasio, Anne Hidalgo sau Sorin Oprescu? Ei bine, ei, primarii, s-au gândit.

Pe 19 septembrie, la Amsterdam a avut loc a treia sesiune a Parla­men­tului Global al Primarilor. La acea­s­­tă conferință organizată de primari pentru primari a fost lansată cartea If Mayors Ruled the World (Dacă primarii ar conduce lumea) a politologului Benjamin Barber. Acesta argumentează că viitorul guvernanței globale e în mâinile orașelor și ale primarilor acestora. Căci orașele sunt esența democrației și a guvernanței, iar statele naționale, definite de niște granițe puternice (fizice și culturale), sunt complet depășite și nu mai pot fi eficiente pentru a guverna o lume în care problemele transnațio­nale cer o mai mare interdependență. Administrațiile locale, în schimb, guvernând peste o structură mai mică, pot stabili mai ușor rețele și sunt mai flexibile, mai deschise și pot promova mai ușor cosmopolitismul, toleranța și acceptarea.

Dar un primar bun nu este altceva decât consecința unui sistem politic bine pus la punct și nicidecum cauza sa. Sau, atunci când avem un primar bun într-un sistem politic prost, acesta nu se poate adresa decât efectelor acestuia și nicidecum cauzelor problemelor. Într-un sistem politic bolnav precum cel românesc, nici administrațiile locale nu pot fi o salvare. Poate fi mai bună lumea dacă aceasta ar fi condusă doar de Gheorghe Nichita, Emil Boc sau Sorin Oprescu? Dacă ne luăm doar după efectul primarilor asupra patrimoniului, tind să cred că nu. Atitudinea pe care un primar o are față de patrimoniu și mediul construit în general ne arată grija pe care acesta o are față de propria comunitate și, prin extensie, asupra întregii planete. Deschiderea acestuia către părerile și proiectele experților din diferite domenii ne arată gradul de deschidere către colaborarea cu alți indivizi, instituții sau primării pentru rezolvarea unor probleme complexe la nivel global.

O lume condusă de primarul din Petrila

Să facem un exercițiu de imaginație. Cum ar arăta lumea dacă aceasta ar fi condusă, printre alții, de primarul din Petrila? Datele problemei sunt clare: Mina Petrila, una dintre primele și cele mai dezvoltate tehnologic din istoria României, se va închide la sfârșitul anului 2015. Mina Petrila are o istorie de peste 150 de ani în mineritul industrial. Puțul Centru, clădirea veche a compresoarelor și atelierele mecanice sunt exemple de arhitectură industrială de foarte bună calitate, fiecare dintre acestea cu potențial de a deveni obiecte de patrimoniu arhitectural. În plus, toate aceste clădiri sunt parte din viața de zi cu zi a locuitorilor într-o așa măsură încât în hărțile mentale desenate cu copii într-o cercetare din 2011 acestea apar înaintea munților care împrejmuiesc orașul.

Închiderea va fi urmată de demolarea integrală a minei, de decaparea solului și plantarea unui strat de vegetație. În 2016, pe locul minei Petrila va fi un câmp. Aceasta este o decizie politică. Banca Mondială, care finanțează în parte procesul de închidere a minelor neviabile, este interesată doar de lăsarea acestor perimetre miniere în stare de siguranță, cu clădiri sau fără. Guvernul Ro­mâ­niei a decis că soluția cea mai simplă este demolarea. O clădire dărâmată este o clădire aflată în siguranță.

Iar aici intervine miezul exercițiului de imaginație. La Petrila, singura șansă de salvare a acestor clădiri depinde de Primărie. Primarul este singura persoană care poate iniția și pleda pentru un proiect alternativ care să modifice planurile Guvernului. Dar la Petrila primarul nu vede nici un potențial în ideea de a păstra câteva clădiri de patrimoniu industrial. Vedem în cazul său aceeași lipsă de viziune precum cea a Guvernului. Este normal. Primarul și Guvernul sunt produse ale aceluiași sistem. Iar pentru a demonstra că primarii sunt mai flexibili, pot acționa mai repede și decisiv, acesta a preluat în gestiune câteva clădiri ale Exploatării Miniere Petrila și le-a demolat deja, printre aceste clădiri aflându-se și fosta centrală termică, una dintre structurile de mare valoare arhitecturală. Câștigul a fost o parte din valoarea fierului vechi pe care firmele de demolare îl pot valorifica. Restul scenei politice petrilene, incluzând aici partidele locale, ONG-u­rile, Consiliul Local, nu e la fel de convins de profitabilitatea demolărilor. Dar eforturile acestora au fost întotdeauna blocate de refuzul, de experiența în interpretarea legilor și de dublul discurs al primarului, iar uneori chiar de ignorarea completă a problemei. Din nou, caracteristici generale ale sistemului politic românesc.

Începând cu 2012, la invitația domnului Ion Barbu și a Societății Culturale „Condiția Română”, la Petrila, în Valea Jiului, s-au desfășurat patru ateliere de arhitectură și urbanism ce au vizat găsirea unor soluții alternative la demolare pentru mina Petrila. Dorința inițiatorilor proiectului a fost de a păstra o urmă a trecutului industrial românesc. Primul atelier, ce a avut loc în 2012, a fost concentrat pe analiza localității, a spațiilor publice, a peisajului și a potențialului clădirilor din incinta E.M. Petrila. Al doilea atelier a avut loc în 2013. Echipele de arhitecți români și francezi au conturat mai clar câteva scenarii globale pentru conversia clădirilor. Aceste scenarii au fost reunite în studiul de prefezabilitate „Păstrarea, punerea în siguranță și conversia funcțională a clădirilor cu valoare patrimonială și de interes economic din incinta E.M. Petrila”, votat în unanimitate de Consiliul Local Petrila și asumat, conform legii, de primar. Al treilea atelier s-a concentrat exclusiv pe studiul clădirilor cu potențial patrimonial în vederea potențialei clasări a acestora.

Al patrulea atelier, „Petrila StartUP”, ce a avut loc între 19 și 26 octombrie 2014, s-a concentrat pe demonstrarea potențialului de conversie a uneia dintre clădirile din incinta minei, prin intermediul unei intervenții participative. Timp de cinci zile și jumătate, echipa de 15 arhitecți români și germani, un inginer, împreună cu voluntarii entuziaști din Petrila, precum și cu mineri, electricieni și dulgheri ai E.M. Petrila, au modificat prin gesturi minime exteriorul și interiorul fostei stații de pompe, adică o zugrăveală exterioară, refacerea pardoselii din interior, construcția unui balcon și montarea unor geamuri din plăci de policarbonat. Peste aceste operațiuni a venit pictura murală exterioară și interioară, plină de înțelesuri. Aceasta este o parafrazare a copertei albumului Dark Side of the Moon al trupei Pink Floyd, care arată descompunerea printr-o prismă a fascicolului de lumină. Aici, fascicolul de lumină (ideea) este trecută prin mina Petrila (resursa), descompunându-se într-un milion de posibilități. Acestea reies din ochii minerului ce păzește intrarea. Căci și minerii, deși dezamăgiți și de multe ori ignorați, au propriile idei privind viitorul clădirilor minei. În exterior, unul dintre rezervoarele de beton a fost pictat cu un simbol-cerere: „Conservă Mina Petrila”, inspirat de faimoasele serii de supe Campbell’s ale lui Andy Warhol. Dacă planșele desenate și strategiile scrise pot fi mai greu de înțeles, o astfel de intervenție poate arăta la scara 1:1 care poate fi viitorul minei Petrila după închidere.

Cele patru etape ale proiectului „Petrila, patrimoniul industrial ca sursă de regenerare urbană” au constituit o expertiză oferită gratuit comunității locale. Totuși, în afară de o discuție în cadrul primului atelier și de prezența în Consiliul Local la votarea studiului de prefezabilitate, primarul a ignorat complet această expertiză gratuită. Mai mult, în toate documentele ce priveau Primăria legate de subiectul viitorului minei Petrila, acesta a pasat responsabilitatea către alte persoane din subordine: viceprimar, arhitect-șef, consilieri locali, alți funcționari publici. Lipsa asumării responsabilității este însoțită de ignorarea unor viziuni experte referitoare la un subiect important pentru propria comunitate. Dar, mai mult decât atât, dat fiind faptul că toate propunerile sunt rezultate în urma interviurilor și discuțiilor avute cu locuitorii Petrilei în timpul primului atelier sau, indirect, prin intermediul altor cercetări, primarul nu numai că ignoră o consultanță de specialitate, ci dorințele locuitorilor înșiși. Așadar el nu dăunează doar patrimoniului industrial, ci, în final, propriei comunități pe care ar trebui să o administreze.

Autoritarism, ignoranță, dublu discurs. Sunt caracteristici ale mediului politic românesc, iar primarii nu fac excepție. Acțiunile lor însă au efect imediat. Decizia acestora (sau lipsa de decizie) poate dăuna iremediabil patrimoniului industrial și mediului construit în general. Cum am putea spera că lumea va fi în mâini bune având la conducere un astfel de primar?

O lume a primarilor?

Reinier de Graaf, partener în cadrul biroului OMA, directorul diviziei de cercetare AMO, unul dintre think-tank-urile globale cele mai pres­tigioase din domeniul urbanismului și arhitecturii, se întreba cum ar arăta o lume a primarilor, chiar și fără să-l cunoască pe cel din Petrila: „cel mai probabil ar fi o combinație de nesiguranță, alegeri dificile și o doză serioasă de haos: foarte asemănător cu ce avem acum (…) propunerea ca primarii să conducă lumea printr-un parlament global al primarilor pare mai degrabă o combinație de nesăbuință și naivitate”.

Sigur, veți spune că nu toți primarii sunt precum cel din Petrila. La Drăguș, în Țara Făgărașului, am întâlnit un primar aflat la polul opus. Dar să ne gândim la primarul din Iași, care taie teii ignorând vocile comunității, sau la primarul Capitalei, care nu ignoră doar vocea comunității, ci chiar pe cea a justiției. Mulți primari sunt, de fapt, mai degrabă similari primarului din Petrila. Sunt produse ale aceluiași sistem. Cum ar putea primarul de tip Petrila să discute în cadrul unei rețele globale probleme globale, dacă nu poate asculta păreri ce țin de propria comunitate, în mod direct și pe termen scurt? O lume a primarilor de tipul celui din Petrila nu poate funcționa. 

„Secolul 20 a fost secolul națiunilor. Secolul 21 va fi secolul orașelor”, ne spune același Benjamin Barber. Dincolo de evidența că 44% din populația lumii nu trăiește în orașe, deci excluzând cam jumătate din omenire de la bunăstarea adusă de sistem, toți am putea fi supuși unei conduceri cu un primar de tipul celui din Petrila: autoritar, duplicitar, ignorant. Mai mult decât nefuncțională, o lume condusă de primari devine periculoasă. Căci dacă primarii pot dăuna grav patrimoniului, cu mai multă putere în mâini, aceștia ar putea dăuna grav întregii planete.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe