Agenda preşedintelui

Liviu Iolu Publicat la: 12-03-2015

Primele gesturi, primele vizite, prima gafă, prima întâlnire cu premierul, primul pact propus partidelor și primii consilieri, toate sunt atent monitorizate atunci când avem de‑a face cu un nou președinte care își preia mandatul. Sunt evenimente semnificative, dar nu definitorii pentru cei cinci ani – cel puţin – pe care Klaus Iohannis îi va petrece la Palatul Cotroceni.

Din agenda începutului de mandat prezidenţial puţine sunt deciziile luate exclusiv de noul șef al statului. Cele mai multe puncte din agendă, fraze din discurs și vizite externe „simbolice” sunt de obicei „opera” consilierilor. Amprenta președintelui este încă ștearsă; acesta se mișcă fără o prea mare autonomie printre îndatoririle protocolului de stat, pe care nu‑l cunoaște suficient, așa că încă nu îl poate controla sau manevra. Nesigur deocamdată pe noile „butoane”, este evident că președintele nu dă primele comenzi singur. În primele luni de mandat, este de așteptat ca noul președinte să acţioneze în virtutea inerţiei campaniei electorale, înconjurat de aceiași oameni care „au pus umărul” și care au muncit la alegerea sa. Inerţia se traduce prin faptul că cei care i‑au fost alături în bătălia electorală vor gravita în continuare în jurul său și în primele luni de mandat, iar deciziile președintelui s‑ar putea să rămână – o perioadă – politice și încă neimprimate cu personalitatea sa. După aproximativ șase‑șapte luni, când anticipez că o parte dintre consilierii de acum care îl însoţesc pe Klaus Iohannis se vor retrage, vom putea analiza așa cum se cuvine „deciziile președintelui”.

Sigur că greșelile tactice – dacă acestea există – ale începutului de mandat nu pot și nu vor fi șterse. Până la urmă, nu consilierii sau sfătuitorii privaţi au ultimul cuvânt în ceea ce privește calea pe care merge șeful statului, chiar dacă vorbim doar despre primele săptămâni ale sale la Cotroceni. Tocmai de aceea presa, societatea civilă sau simplii cetăţeni trebuie să monitorizeze atent drumul pe care Klaus Iohannis merge la începutul mandatului, chiar cu riscul ca aceste critici să fie fri­vole sau exagerate.

Controlul aleșilor, monitorizarea lor și punerea în discuţie a deciziilor – în oglindă cu promisiunile de campanie – nu sunt niciodată instrumente care pot fi ignorate doar pentru că trebuie să existe un timp de graţie după preluarea atribuţiilor. De fapt, așa‑zisul timp de acomo­dare are semnificaţiile sale. Democraţia nu ia pauză niciodată, de aceea analiza deciziilor celor care ocupă funcţii în stat nu poate începe la jumătate de an după învestitură.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe