Sevraj

George Onofrei Publicat la: 12-03-2015

Agitaţia, ba chiar războiul dus în tranșeele media și social‑media în timpul campaniei electorale, îndeosebi între cele două tururi, au fost înlocuite la acest început de an cu o stare pe care nici analiștii (de profesie sau de ocazie), nici telespectatorii televiziunilor de știri nu au mai experimentat‑o de multă vreme.

2014 ne‑a oferit un ghiveci consistent de evenimente politice. În urmă cu un an, eram în plină „domnie” USL, jocurile păreau clar făcute, dar 16 noiembrie ne‑a găsit într‑o cu totul altă realitate politică, imposibil de imaginat sau de prezis cu luni bune înainte. Au fost jocuri bine plănuite în prealabil? Au fost americanii, cum a zis Dragnea? Conspiraţioniștii sunt la modă zilele astea. Pe de altă parte, starea de sevraj a comentatorilor este una perfect explicabilă. Au trecut alegerile, Ponta se află tot acolo unde‑l știam, la Victoria, în vreme ce Iohannis, ajuns la Cotroceni, nu s‑a grăbit să facă vreun gest spectaculos pentru a‑l putea încadra în vreuna dintre liniile deja cunoscute de acţiune – „băsistă” sau „uselistă”.

În mod evident, „sevrajul” s‑a manifestat în moduri diferite sau, mai precis, cu intensităţi. Totuși, cel mai consistent „atac” la Klaus Iohannis a fost dat indirect, vizaţi fiind consilierii – de la celebrul de acum Dan Mihalache la Tatiana Niculescu‑Bran ori Andrei Muraru. Cei mai mulţi încearcă să‑l vadă pe președinte „neajutorat”, tras pe sfoară de consilieri. Alţii îl arată deja cu degetul pentru că, prin relaţia publică neconflictuală cu premierul, „reface USL‑ul”. Totuși, de la vârful noului PNL se vorbește apăsat aproape doar despre preluarea guvernării și o moţiune de cenzură iminentă în noua sesiune parlamentară. Cu o Alina Gorghiu impusă de Iohannis la copreședinţia PNL, cu un Cătălin Predoiu anunţat și reanunţat oficial drept premier desemnat al PNL, lucrurile ar părea stabilite deja. Cu toate acestea, ochii rămân aţintiţi aproape exclusiv asupra Cotroceniului. Din obișnuinţă, cel mai probabil.

Că o fi vorba despre o arie preziden­ţială încă neșlefuită ori că la mijloc o fi dorinţa președintelui de a nu apărea în prima linie a facerii și desfacerii de guverne, nimeni nu poate să spună cu exactitate. Cei care s‑au săturat să aștepte ivirea unei linii „certe” îl critică apăsat pe Iohannis, preluând uneori parcă marote din discursurile de campanie ale Olguţei Vasilescu („nemţălăul mutalău”), alţii, mai ponderaţi, i‑au dat un termen de graţie de vreo trei luni ca să ajungă la un verdict.

„Liniștea” pe care o reclamă deopotrivă jurnaliști și analiști se va sparge cu siguranţă, însă odată cu reînceperea lucrărilor Parlamentului. Iar dacă o moţiune de cenzură asupra Guvernului Ponta va avea sorţi de izbândă, vom avea și o primă certitudine în privinţa direcţiei pe care Klaus Iohannis vrea să o imprime. Va fi suficient să pronunţe un prenume și un nume. De premier.

Foarte mulţi orășeni au un sentiment de neadecvare atunci când petrec un weekend undeva la ţară, într‑un loc neturistic. Lipsa zgomotului de fond le provoacă un mare disconfort. Rămâne acum de văzut dacă liniștea asta prevestește descărcări electrice în Parlament ori anunţă o perioadă de respiro care să dăuneze plăpândei noastre democraţii. Este prea devreme pentru a da un verdict.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe