Vivere filosoficamente

Petru Bejan Publicat la: 12-03-2015

Încă prin anii ’80, Michel Foucault denunţa raportarea exclusivă a artiștilor la obiectele exterioare. „De ce nu și la ceilalţi oameni sau chiar la viaţa însăși?”, se întreba filosoful. Viaţa oricărui individ nu ar putea fi asumată în felul operei de artă? În Hermeneutica subiectului, dar și în alte locuri Foucault argumentează în favoarea unei „estetici a existenţei” caracterizate prin „grija” sau „preocuparea” de sine. Fiecare poate deveni un „muncitor” dedicat întru totul frumuseţii propriei vieţi. Este activată astfel o retorică a autenticităţii și întoarcerii la sine, subsumată ideologiei împlinirii personale și emancipării – dominantă la începutul secolului nostru. O întâlnim explicit tema­tizată, bunăoară, în Sein und Zeit a lui Heidegger. Foucault însă face trimitere la tehnicile ascetice și meditative de la sfârșitul Antichităţii (încurajate mai cu seamă de stoicism), care își propuneau să modeleze în egală măsură corpul și mintea. Aceeași perioadă va inspira titlul unui tom semnat de Pierre Hadot (Philosophie comme manière de vivre, 2002).

Ne‑ar putea oferi filosofia un modus vivendi? Poate inspira un anume fel de a‑ţi organiza viaţa? Care ar fi coordonatele unui mod „filosofic” de a trăi? Iată, pentru ilustrare, un proiect notoriu… Richard Shusterman, unul dintre esteticienii contemporani de mare notorietate, este autorul unor demersuri motivate filosofic ţintind să apropie arta de viaţa reală, până la a deveni coincidente. Expresiile „arta de a trăi” sau „arta ca mod de viaţă” ilustrează tocmai o atare suprapunere. Corpul poate fi și interfaţă în raport cu ceilalţi, dar și instrumentul prin care ne putem redobândi încrederea și stima de sine. Acesta este contextul argumentativ în care esteticianul pragmatist vorbește despre „sine ca operă de artă” (The Self as a Work of Art), schiţând suplimentar liniile unei „estetici somatice”, preocupate de „stilizarea sinelui” prin modelarea propriului trup.

Estetica somatică are ca obiect corpul, așa cum este perceput de fiecare, astfel încât să ofere senzaţii plăcute sau reprezentări frumoase. În cadre generice, ea poate fi descrisă ca un studiu critic și fi­losofic al experienţei, vizând utilizarea trupului drept loc al aprecierii estetice senzoriale și automodelării creative. Recunoscând funcţia estetică a trupului, îi putem valorifica mai bine potenţialul de care dispune. Estetica somatică pragmatistă are un caracter prescriptiv, propunând modele de urmat și metode de îmbunătăţire a „formei” corporale, simultan cu exerciţii de educare a minţii. Unele metodologii („reprezentaţionale”) pun accent exclusiv pe forma externă a trupului, pe „estetizarea” lui de suprafaţă. Aici intră practicile sofisticate de machiaj și întreţi­nere, chirurgia plastică, tehnicile de body­building. Metodologiile „experienţiale”, în schimb, se concentrează prioritar asupra calităţii experienţei interne, încurajând practicile meditative de tip oriental (yoga, de pildă). O a treia posibilitate este oferită de estetica performativă (practică). Aceasta angajează discipline dedicate special puterii (forţei) și sănătăţii corpului (artele marţiale, atletismul, gimnastica, ridicarea greutăţilor). Miza acestor demersuri ar fi experienţa propriului corp perceput din interior în termeni de satisfacţie și frumuseţe.

Multe dintre cursurile lui Richard Shusterman se ţin nu în amfiteatre, ci în săli de sport. Predată în ţinute lejere, de la „înălţimea” saltelei de gimnastică, estetica somatică vizează în fapt omul obișnuit, nesofisticat, preocupat de autocunoaștere și autoîngrijire. Forma fizică și sănătatea, asociate activităţilor mentale creative, sporesc în mod substanţial respectul și preţuirea de sine. În acest sens, am putea considera „sinele drept operă de artă” – una invizibilă și perfectibilă, aflată întotdeauna la purtător. Suntem, altfel spus, propriii noștri artiști, mobilizaţi într‑o imprevizibilă work in progress, întreţinută de o filosofie subtilă, robustă, deosebit de „sănătoasă”.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe