Lady. De onoare

Diana Manole Publicat la: 12-03-2015

Sudoarea de pe frunţile noastre se transformă în

vin de împărtășanie –

picături roșii

prelingându‑se grele de‑a lungul tâmplelor.

Un vaier prelung, din alte timpuri și din alte locuri,

ne ţintuiește

de dușumelele încărcate de zăpadă și pământ.

 

Privirea ta umblă timidă de‑a lungul trupului meu –

curiozitatea unui băieţel care‑a găsit din greșeală

o revistă cu femei în pielea goală.

Când îţi șterg fruntea

tandreţea te ia prin surprindere ca un cadou

pe‑un copil care se știe vinovat.

Cuvinte neîncepute,

gemete neterminate,

strigăte care nu reușesc să se închege –

pentru că numai tăcerea poate să ne vindece

de limba Reginei.

 

Granule de zahăr de pe plantaţii pe care nu le vom vedea

niciodată

se topesc în sângele nostru

învolburându‑l.

Mă dezgolești sfios de toate cercurile infernului

strat după strat

ca și cum ai încerca să răscumperi

păcatele tuturor bărbaţilor

care au transformat uterul în pușcărie.

 

„Thank you for this moment of peace and quiet”,

îmi spui,

iar mâna îţi alunecă de‑a lungul coapselor mele

tânjind

după o cruce pe care să mă răstignești

cu încetinitorul,

reinventând religiile, rescriind

istoria lumii.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe