Turism. Comunism. Modernism

Dragoş Dascălu Publicat la: 12-03-2015

Proiectul „Vederi încântătoare. Urbanism și arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ’60‑’70” al Asociaţiei pepluspatru a încercat să demonstreze prin imaginile idilice de pe cărţile poștale din epocă, întotdeauna bine gândite și construite, că turismul românesc de pe litoral s‑a dezvoltat pe baza unei viziuni arhitecturale și urbanistice de factură modernistă coerentă și de cea mai bună calitate. Care este diferenţa valorică (arhitectural și urbanistic) a acesteia faţă de cea de după ’89?

La Voineasa, cele două pe­rioade pot fi comparate foarte ușor, deoarece sunt complet separate. Dezvoltarea nouă se desfășoară în partea de jos, în lungul drumului și al râului, deci liniar, pe o lungime de câţiva kilometri, ceea ce te face dependent de mașină pentru orice deplasare. De o parte și cealaltă a drumului și disparat, pe câteva dintre uliţe, sunt amplasate pensiuni de dimensiuni și calităţi diferite, unele mai aproape de front, altele în spa­tele parcelei, în lung sau pe lat, fără o regulă. Multe dintre ele nu se deschid către perspectivele spectaculoase ale Văii, ci de multe ori către drum și, doar în cazuri excepţionale, poţi zări o culme sau vârfuri de brad peste acoperișurile vecine. Altfel spus, odată intrat în pensiune, poţi fi la fel de bine la câmpie, în Bucovina, pe litoral sau în centrul Iașiului, fără să îţi poţi da seama de diferenţă.

În sus se află staţiunea Voineasa, construită în anii ’60. Un hotel, un centru comercial, o serie de hoteluri‑tip de dimensiuni mai mici și câteva vile se desfășoară pe o serie de terase legate de un drum șerpuit. Vilele sunt depărtate de drum, în mijlocul copacilor, cu drumuri înguste de acces. O cameră de zi cu un perete de sticlă și ușă pentru a ieși pe terasă, o prispă minimală cu băncuţă la intrare, pereţi cu piatră aparentă, plus o nișă pentru grătar încorporată într‑un perete exterior. Hotelurile mai mici, în stil cabană, cu ultimul etaj de camere la mansardă, sunt fie obiecte individuale, fie legate între ele de recepţie, dar deca­late în așa fel încât toate camerele să privească ori către amplul spaţiu verde din faţă, ori către vale și versanţi. Hotelul Lotru, cel mai înalt, este amplasat la intrarea în ansamblu, pe prima terasă, marcând intrarea în staţiune. Intrarea este mascată, iar împreună cu centrul comercial și clădirea băilor termale realizează o piaţă interioară spre care se deschid terase ce privesc și către întreaga panoramă a Văii.

Turismul de după ’89 nu a produs mai deloc dezvoltări urbanistice de calitate și doar în cazuri excepţionale clădiri remarca­bile (Atra Doftana – Tecon; Larix, Sălciua – SKBD; Privo, Târgu Mureș – DE3 Grup). În acest timp, staţiuni precum Voineasa sunt părăsite. Arhitectural și mai ales urbanistic, dezvoltările de dinainte sunt mult mai valoroase. Dar, la un moment dat, piaţa a decis că prima este mai bună decât cea din urmă, iar în turism nu există nimic mai presus de piaţă.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe