Jurnalismul cultural şi implicarea socială în dezbatere publică

Mădălina Chiriluţă Publicat la: 12-03-2015

În Aula Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași a avut loc dezbaterea cu titlul „Jurnalismul cultural și implicarea socială”. Daniel Cristea‑Enache (coordonator al comunităţii virtuale Literatura de azi), Alexandru Lăzescu (redactor‑șef al revistei 22), Emil Munteanu (coordonator al revistei Alecart), George Onofrei (redactor‑șef al Suplimentului de cultură), Radu Vancu (redactor al revistei Transilvania), Sorin Bocancea (editor coordonator al revistei de cultură contemporană Timpul) și Liviu Mihaiu (jurnalist și activist social) au căzut de acord asupra faptului că jurnalismul cultural face parte din implicarea socială și invers.

Daniel Șandru, directorul revistei Timpul, a moderat dialogul pe linia dezbaterii și opiniei argumentate.

Oaspeţii au fost invitaţi să‑și spună opiniile cu privire la presa culturală și dacă aceasta a avut vreun rol în revigorarea societăţii civile din ultimul an, din punct de vedere democratic. George Onofrei a considerat că presa culturală nu a reușit să contribuie la această re­vigorare, deoarece acum revistele de cultură sunt tipărite într‑un număr redus și nu reușesc să aibă un impact major asupra citi­torilor: ,,Îmi amintesc că, în urmă cu un deceniu, în revistele culturale se iscau adevărate dezbateri cu mare impact. Îmi amintesc de disputa dintre Andrei Pleșu și domnul Marino, iar o astfel de dispută culturală este foarte greu de realizat în zilele noastre. A dispărut acest impact. Înainte, în revistele de cultură, chiar era publicat un întreg dialog. De exem­plu, se scria ceva în România literară, iar răspunsul apărea în Observator cultural”.

Profesorul Emil Munteanu a ţinut să precizeze că revistele culturale nu ajung la liceeni: ,,Elevii nu citesc reviste de cultură. Anul trecut, revista Alecart i‑a luat un interviu unei olimpice, iar una dintre întrebări a fost ce revistă de cultură citește, iar ea a răspuns că nu citește astfel de reviste. Practic, nu cunoștea niciuna. Fata respectivă a fost olimpică din clasa a V‑a până în clasa a XII‑a. Așadar eu cred că asupra tinerilor presa culturală nu are nici un impact”.

Alexandru Lăzescu a schimbat nuanţa dezbaterii: ,,Eu cred că ne cramponăm prea mult de ideea de presă scrisă. Aceasta poate circula pe canale ce sunt mult mai ușor accesibile. Cred că ceea ce a lipsit și lipsește în continuare este acel tip de dezba­tere intelectuală care poate să vină din sfera culturală sau a celor care sunt apropiaţi de redacţii, dar nu numai într‑un sens foarte strict, ci într‑un sens mai larg. Sunt o mulţime de teme, de exemplu, religia și societatea, asocierea cu terorismul, lumea musulmană”.

Ideea lui Alexandru Lăzescu l‑a provocat pe Liviu Mihaiu să precizeze: ,,suntem o rușine a Europei de Est în ceea ce privește consumul de cultură, educaţia și starea spirituală. Există teze de doctorat care sunt un dezastru și de aici pleacă totul”. Vorbitorul a considerat că prin cultură lumea se poate salva individual, iar o salvare ar mai fi și în jurnaliștii culturali, dacă i‑am iubi mai mult.

Continuarea dezbaterii printre tineri

După cele două ore de dialog despre presa culturală, impli­carea socială, democraţie, tinerii și valorile românești, discuţiile s‑au mutat pe holul bibliotecii, unde publicul a continuat să schimbe idei pe marginea temelor abordate. Participanţii și‑au exprimat entuziasmul cu privire la dezbatere, unii dintre ei fiind de părere că s‑a discutat și s‑a fă­cut prea mult referire la politică.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe