La Berlin s-a strigat Aferim!

Andrei Giugia Publicat la: 12-03-2015

Capitala Germaniei a găzduit în perioada 5-15 februarie cea de-a 65-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Conform relatării de la Berlin a criticului de film Irina Margareta Nistor, marea revelaţie, răsplătită cu Ursul de Aur, a fost Taxi al iranianului Jafar Panahi, căruia i s-a interzis să părăsească graniţele ţării sale și a găsit un mod foarte ingenios de a prezenta o viaţă plină de contraste, adesea înfricoșătoare, ale existenţei la Teheran, unde cenzura e în floare, iar femeile au o soartă deloc de invidiat (puteţi citi relatarea pe larg pe www.revistatimpul.ro). Pentru cinematografia românească a fost o ediţie cu succes. Singurul film intrat în competiţia oficială, Aferim!, în regia lui Radu Jude, a obţinut Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor (acordat ex aequo și Malgorzatei Szumowska, pentru filmul Body), iar Tudor Giurgiu și-a prezentat cel de-al treilea lungmetraj, De ce eu?, în premieră mondială în secţiunea „Panorama Special”.

 

Ambele producţii cinematografice au fost primite foarte bine atât de critica de specialitate, cât și de publicul spectator. Pe larg despre succesul cinematografiei românești de la Berlin cu Irina Margareta Nistor (critic de fim), Radu Jude (regizor), Ada Solomon (producător), Teodor Corban (actor), Florin Lăzărescu (scenarist), Tudor Giurgiu (regizor) și Emilian Oprea (actor).

 

Un regizor de argint

 

Aferim! este cel de-al treilea lungmetraj regizat de Radu Jude și unul dintre cele mai ample proiecte cinematografice românești din ultimii ani. Filmul ne prezintă o poveste în alb-negru de acum 200 de ani din Ţara Românească. Un zapciu, interpretat de actorul ieșean Teodor Corban, însoţit de fiul său (Mihai Comănoiu), caută un rob fugar (Cuzin Toma).

Din distribuţia peliculei mai fac parte actorii: Alexandru Dabija, Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc, Alberto Dinache, Alexandru Bindea, Mihaela Sîrbu, Adina Cristescu, Șerban Pavlu, Gabriel Spahiu și Dan Nicolaescu. La realizarea filmului au contribuit Radu Jude și Florin Lăzărescu (scenariu), Marius Panduru (imagine), Cătălin Cristuţiu (montaj), Dana Lucreţia Bunescu (sound design), Dana Păpăruz (costume), Augustina Stanciu (scenografie), Constanţa Vintilă-Ghiţulescu (consilier istoric) și Ada Solomon (producător). Filmările s-au desfășurat timp de 25 de zile și au avut loc în Dobrogea, în Munţii Măcinului și în zona Mănăstirii Horezu.

Premiera în România a filmului Aferim! este programată pentru data de 13 martie 2015.

 

Ada Solomon: „Există un public ce așteaptă filme românești”

 

Ce reprezintă Aferim! pentru dumneavoastră?

 

Pentru mine, Aferim! înseamnă o treabă bună. Cred că este un lucru important pentru cultura românească din multe puncte de vedere. Sunt foarte fericită că am reușit să ducem la capăt proiectul acesta. Încă de la început nu a fost o propunere ușoară. A fost una destul de complexă, iar Radu Jude și Florin Lăzărescu și-au asumat o sarcină foarte complicată, mai ales în ceea ce privește punerea la un loc a dialogurilor filmului, care sunt un fel de puzzle, o construcţie realizată din citate din literatura vremii. Filmul a fost turnat în 25 de zile, iar pentru o producţie de o asemenea complexitate este ceva extraordinar. Este o poveste de succes, fără nici o notă falsă.

 

Ce presupune munca de producător la un asemenea film?

 

Într-o primă fază, munca mea constă în a convinge diverși parteneri să aloce fonduri pentru producţia filmului. De data aceasta, nu sunt puţini, pentru că nici bugetul nu a fost unul mic. El este mic în comparaţie cu ce se vede pe ecran. Aici este meritul întregii echipe. Pe urmă vedem cum gestionăm acești bani, astfel încât rezultatele să fie cât mai bune. Treaba mea este să adun banii și să-i cheltui cu folos.

 

Premiile obţinute de filmele românești demonstrează că cinematografia noastră trebuie susţinută. Cât de acută este această problemă, având în vedere faptul că nu mai sunt cinematografe unde să fie difuzate filme românești? Premiile pot ajuta cumva la soluţionarea acestei probleme?

 

În acest moment mi-aș dori să conving autorităţile (Ministerul Culturii, Guvernul) să creeze o instituţie separată, care să gestioneze o reţea de cinematografe naţionale, după modelul teatrelor naţionale, care sunt subvenţionate în proporţie de 90%. Să fie o reţea de cinematografe care să funcţioneze ca niște galerii în care se expun opere de artă contemporană, respectiv filme românești și din cinematografia europeană, dar care au această componentă culturală puternică, astfel încât să avem locurile. Oamenii ar veni și știu că există un public ce așteaptă filme românești. Este un public căruia nu-i place să meargă la mall. Dorește să aibă propriile lăcașe de cultură, cum sunt muzeele și teatrele, în care să consume această experienţă culturală. Cred că a sosit momentul și am demonstrat că arta cinematografică își are locul între arte și nu este doar un produs de consum sau o chestiune comercială.

 

Florin Lăzărescu: „Mă aștept ca filmul să intrige publicul român”

 

Cum a venit ideea acestui scenariu?

 

Așa cum semnăm și pe generic, în dreptul scenariului, e o idee care ne aparţine în egală măsura amândurora. La început, ţin minte că Radu Jude își dorea ca personaj principal o Madame Bovary dâmboviţeană, în relaţie cu un rob rrom, care îngrijea caii din curte. Apoi, apucându-ne de documentare, ne-a fascinat drama asta a robilor români, care erau pur și simplu sclavi în toată regula, ai statului, ai privaţilor și – culmea! – ai mănăstirilor ortodoxe. Cred că eu am propus la un moment dat formula asta de road movie, de tată și fiu în căutarea robului fugar, iar lui Radu i-a plăcut și a spus că trebuie să facem un soi de western à la John Ford. Cert e că-i o poveste care ne aparţine amândurora, a cărei filosofie am stabilit-o împreună încă înainte de a scrie scenariul propriu-zis, care a trăit multă vreme doar în capul nostru înainte de a fi pusă pe ecran.

 

Ce așteptaţi de la acest film?

 

Eu unul mă aștept ca filmul să intrige publicul român, să placă în mare parte, pentru că vine pe un soi de nostalgie a noastră faţă de filmul istoric, pe o suprasaturaţie de minimalism, pentru că valorifică frumuseţea limbii române, pentru că vorbește în primul rând despre mentalităţile și obiceiurile noastre de ieri și de azi, chestiuni despre care avem cu toţii o părere. Radu e mai sceptic, din câte știu. Eu sunt optimist în privinţa asta. Am și mulţi martori, am spus cu săptămâni înainte că Ursul de Aur o să fie luat de Jafar Panahi, iar Aferim! o să ia un premiu important. Și am crezut de vreun an încoace că Aferim! – fără a-mi atribui vreun merit – o să facă istorie măcar în cinematografia românească.

 

Teodor Corban: „Am fost foarte mândru că sunt din România”

 

Sunteţi la prima colaborare cu regizorul Radu Jude. Cum aţi lucrat cu el?

 

M-am dus ca orice actor normal din ţara aceasta la un casting. Vreo două luni și ceva am ezitat să merg, deoarece am avut niște probleme personale și nici nu știam să călăresc. Nu îndrăzneam să merg la probă pentru că citisem scenariul și mi-am dat seama că personajul meu avea de călărit pe tot parcursul filmului. La insistenţele firmei de casting și ale lui Radu Jude, am ajuns, ne-am cunoscut, am dat proba și i-am plăcut. Cu două luni înainte de a începe filmările, am luat lecţii de echitaţie. Nu a fost ușor. Eu am început de la faza că îmi era frică să mă apropii de un cal să-l mângâi, dar să mă urc pe el… Am fost foarte emoţionat când l-am cunoscut pe Radu. Mie mi-a plăcut foarte mult Lampa cu căciulă. Din acea zi mi-am propus să-l cunosc. M-am bucurat că m-a ales să lucrăm împreună. Este o tipologie aparte. Nu seamănă cu nici un regizor cu care am mai lucrat până acum. E vulcanic, intempestiv. În general, este imprevizibil când dă indicaţiile.

 

Ce aţi descoperit la Costandin, personajul interpretat de dumneavoastră? Ce-l caracterizează?

 

Personajul nu este contemporan cu noi. Nu aparţine acestor vremuri. Este un om de la începutul secolului al XIX-lea. Are și o meserie care nu mai există. Este una asemănătoare cu ce ar fi astăzi cea de poliţist. În film este zapciu, ceea ce nu este în totalitate echivalentul unui poliţist. Pe vremea aceea, zapciii erau corupţi oficial. El lucrează pentru un boier. Mi-a fost ușor să înţeleg personajul corupt, pentru că trăim în mijlocul unei corupţii generalizate în România. Personajul meu, pe tot parcursul filmului, se străduie să-i netezească pașii și să-și pregătească fiul pentru viaţă, pentru vremurile grele pe care urmează să le trăiască.

 

Ce reprezintă acest premiu pentru actorul Teodor Corban?

 

Este foarte onorant în primul rând faptul că filmul a fost selecţionat la Berlinală, iar premiul este mai mult decât onorant. În mod oficial, premiul aparţine regizorului, dar tot el a spus că acest trofeu este meritul întregii echipe.

 

Cum a fost la Berlin?

 

Pentru mine a fost puţin șocant. A fost ca un vis. Mă ciupeam din când în când să-mi revin, pentru că trăiam niște lucruri pe care le văzusem doar la televizor și nici nu îndrăzneam să visez că le voi trăi. Acest festival înseamnă foarte multă imagine, foarte mult marketing. În realitate, nu am apucat să văd Berlinul mai mult de o oră, nu am avut timp să văd marile vedete de la Berlin. Fiecare film a avut programul lui. Două zile cât am stat acolo am fost sufocat de interviuri. A fost un program impus de organizatori și ne-am conformat.

 

Cum aţi simţit că este privit și primit filmul românesc în străinătate?

 

Ca turist, îmi este frică uneori să recunosc că sunt din România, pentru că reacţiile nu sunt mereu cele mai pozitive. Ca actor, de data aceasta, am fost cu pieptul bombat. Am fost foarte mândru că sunt din România, deoarece mi s-a confirmat încă o dată că filmul românesc este foarte bine văzut, iar cinematograful românesc este sus. Sunt încântaţi să-i vadă pe realizatorii de film din România.

 

Radu Jude: „Pentru mine, acest premiu este o consumaţiune de dorit cu fervoare”

 

De când lucrează Radu Jude pentru a pune pe peliculă această temă?

 

De vreo trei ani mă preocupă tema aceasta. Am hotărât să fac un film care să discute despre relaţia dintre trecut și prezent și despre cum problemele sau prejudecăţile trecutului ajung în prezent.

 

Au fost momente grele în timpul filmărilor?

 

Au fost și momente mai obositoare atunci când vorbim despre anumite scene în care era nevoie, de exemplu, de multă figuraţie. Au fost și scene filmate la 40 de grade. Problema cea mai mare au fost ţânţarii din păduri, care erau călare pe noi de dimineaţa până seara.

 

Reacţiile, cronicile după lansarea de la Berlin sunt așa cum vă așteptaţi? Vă interesează acest aspect?

 

Mă interesează foarte mult discuţia critică din jurul oricărui produs artistic, cu condiţia ca ea să fie făcută de oameni inteligenţi, capabili și care înţeleg și cunosc film. Sunt câteva cronici străine care m-au bucurat foarte mult, care vin de la astfel de oameni. Și în România sunt foarte fericit că, de exemplu, lui Andrei Gorzo, pe care îl stimez foarte mult, filmul i-a stârnit niște comentarii care sunt favorabile, dar și stimulative din punct de vedere cultural.

 

Ce reprezintă acest premiu pentru regizorul Radu Jude?

 

Îl citez pe poetul Mircea Ivănescu. Personal, pentru mine, acest premiu este o consumaţiune de dorit cu fervoare. Este o bucurie și o recunoaștere a muncii și a talentului echipei. Le sunt foarte recunoscător.

 

Presa internaţională despre Aferim!

 

The Hollywood Reporter: „o lecţie aspră de istorie, ușurată de umorul deocheat și de elementele westernului clasic”.

În revista Variety s-a afirmat că Aferim! este cel mai reușit dintre filmele lui Radu Jude, iar regizorul român este preocupat în continuare de „jocurile de putere și de «umilinţele» la care oamenii se supun unii pe alţii. Aferim! este o incursiune excepţională și extrem de inteligentă într-o perioadă crucială a istoriei, un film în egală măsură inspirat și furios”.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe