Cronica unei evadări

Mioara Anton Publicat la: 12-03-2015

La sfârșitul lunii ianuarie 1960, o veste neașteptată a zguduit deopotrivă Partidul și lumea literară: unul dintre cei mai răsfăţaţi scriitori ai regimului, Petru Dumitriu, trecuse în Berlinul de Vest. Surpriza era cu atât mai mare cu cât scriitorul se bucura de notorietate, ocupa o poziţie socială de invidiat, iar operele sale se impuseseră în conștiinţa publică.

Trilogia Cronică de familie, publicată în 1957, îi asigurase lui Petru Dumitriu un loc de frunte printre scriitorii reprezentativi ai obsedantului deceniu. A debutat în anii celui de-al Doilea Război Mondial, dar intrarea în boema bucureșteană s-a datorat scriitoarei Henriette Yvonne Stahl, căsătorită la acea vreme cu poetul Ion Vinea. În ciuda faptului că între ei era o diferenţă de 24 de ani, Henriette Yvonne Stahl a divorţat și a ales să rămână cu Petru Dumitriu, cu care s-a căsătorit abia în 1956. Mariajul s-a sfârșit în același an, scriitorul căsătorindu-se cu Irina Medrea.

Începuturile sale literare au fost legate de Revista Fundaţiilor Regale și de slujbele ocazionale din redacţiile publicaţiilor vremii. Schimbarea de regim politic de după 23 august 1944 l-a situat în postura de scriitor angajat, elogiind proiectele utopice ale comunismului. Romanul reprezentativ pentru etapa realist-socialistă avea să rămână Drum fără pulbere, o adevărată apologie a construirii Canalului. Regimul l-a răsplătit cu premii și funcţii, precum cea de director la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1956). Relaţiile apropiate cu liderii din primul eșalon al Partidului (Leonte Răutu, Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica) confirmau un statut de invidiat. Dar în spatele succesului au început să apară primele semne ale îndoielii. Pierderea funcţiei de director la ESPLA (1957), relaţiile tensionate cu aparatul de cenzură, starea de izolare și angoasă au pregătit terenul pentru marea evadare.

Securitatea a investigat motivele acestei trădări neașteptate și a încercat să facă lumină în cazul acestui scandal politico-literar. Familia i-a fost arestată, iar fetiţa trimisă într-un orfelinat, de unde a fost recuperată patru ani mai târziu. Printre cei arestaţi și anchetaţi s-au aflat și fosta soţie, Henriette Yvonne Stahl, și poetul Ion Vinea. Din declaraţiile date de Henriette reieșea că Petru Dumitriu era un „talent mediocru, dar plin de ambiţie pentru a reuși ca scriitor”. Textul interogatoriului a fost citit cu atenţie de Gheorghiu-Dej, care a subliniat și comentat pasajele în care fosta soţie minimaliza importanţa operei lui Petru Dumitriu, prezentându-l ca pe un oportunist, avid de îmbogăţire și funcţii și măcinat de numeroase crize nervoase. În ochii lui Gheorghiu-Dej, Petru Dumitriu era o „haimana” care înșelase Partidul, fiind interesat să se verifice dacă într-adevăr fugarul își scrisese singur romanele sau beneficiase de ajutorul masiv al fostei soţii, așa cum lăsa aceasta să se înţeleagă. Declaraţiile lui Henriette Yvonne Stahl erau susţinute și de poetul Ion Vinea, care punea și el sub semnul întrebării talentul literar al lui Petru Dumitriu. În opinia sa, opera fugarului se datora în totalitate îndrumării oferite cu generozitate de-a lungul timpului de Henriette: „Așa se și explică faptul că, după ce a dispărut intervenţia și controlul lui H.Y. Stahl asupra lucrărilor publicate de Petru Dumitriu, a dispărut și calitatea lor din punct de vedere literar”.

Mărturisirile fostei soţii i s-au părut lui Gheorghiu-Dej nesincere și caraghioase. Constatarea amară că Petru Dumitriu ajunsese „mare scriitor”, iar ea dispăruse din peisajul literar a fost adnotată cinic de Gheorghiu-Dej: „Te-a tras pe sfoară tov. tău întru excrocherii!”. De asemenea, la încercarea ei de a-l prezenta pe Petru Dumitriu ca pe un adversar al Occidentului („De lumea capitalistă, dușmană nouă, nu vorbea decât cu dispreţ. Spunea că îl plictisește, că sunt emasculaţi și că el, P.D., își dă seama că numai aici la noi el a putut deveni un scriitor valabil”), liderul PMR a comentat sec: „Să te creadă proștii!”.

De neiertat în ochii lui Gheorghiu-Dej era însă faptul că Henriette Yvonne Stahl nu informase autorităţile asupra intenţiilor lui Petru Dumitriu de a fugi în Occident. Trădare de ţară și, în egală măsură, trădare a intereselor clasei muncitoare care au costat-o un an de închisoare. Ulterior, Henriette Yvonne Stahl a revenit asupra declaraţiilor din timpul anchetei și a dezminţit că ar fi scris romanele semnate de Petru Dumitriu. Odată cu fuga sa în Occident, scriitorul a dispărut din presa oficială, iar cărţile i-au fost trecute la index. România întunecată a anilor ’50 s-a regăsit ulterior în două romane publicate în exil: Ne întâlnim la judecata de apoi și Incognito.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe